Am o datorie

Am ramas datoare cu poza rochiei de mireasa. Dupa 4 luni, am ajuns si eu sa am 2 minute de ragaz, sa va arat rochita aleasa. A fost superba - si nu ma laud:)) o rochita lejera in care m-am simtit extraordinar. Exact cum mi-am imaginat si cum mi-am dorit. Nunta de asemenea, a iesit conform non-planului:) Personal m-am simtit foarte bine la nunta mea. Sper totusi ca si altii s-au simtit catde cat bine:D Pentru mine fericirea a fost dubla daca nu chiar tripla, in primul rand pentru ca pe langa cununia noastra am crestinat si pe micul print iar in al doilea rand, pentru ca am avut familia mea alaturi si prietenele mele dragi carora le si multumesc cu aceasta ocazie pentru efort. Mai jos am pus o poza in care suntem toti trei, proaspat sfintiti si binecuvantati:D

ps: am observat un lucru, poate se intampla si pe la case mai mari. De cand sunt mama-sotie-mama-muncitoare part time, timpul are alta semnificatie. Nu mai sta in loc. Dar deloc. Desi imi doresc uneori sa stea. Sa nu se grabeasca asa, sa mai apuc sa fac si eu altceva..sau macar sa ma gandesc ca fac si altceva:D dar nu apuc...pentru ca timpul zboara.

Rochia de mireasa

Ok, va spuneam ca urasc nuntile, urasc rochiile de mireasa, urasc sa organizez. Ei bine, nu e chiar asa. Se pare ca pofta vine mancand si la acest capitol. Cu organizarile stam bine, noroc ca la greci nu prea e mare tam tam cu decoratul si cu mancarea. Meniul este cam acelasi la orice nunta ai merge pe meleaguri elene. Avem locatia, avem flori si cam atat. Am fost chiar si la un targ de nunti, Primul din viata mea dar am inteles de ce unii se duc doar asa de plimbare. Chiar ai ce vedea si mai pleci si cu vreo idee buna de acolo. Am inteles ce inseamna rochie de mireasa, am vazut ce tip de rochie imi place si ce nu as pune pe mine niciodata.Ma gandeam ce pacat ca faci doar o data nunta (ma rog, de preferat) ca eu as vrea cel putin la fiecare 5 ani sa imbrac o rochie de mireasa:)) asta ca sa vezi rasturnare de situatie:D
Buuun, astfel mi-am facut programare la Pronovias. Si a inceput transformarea. Intr-o incapere cu oglinzi de sus pana jos, cu un podium iluminat am inceput sa ma simt...zeita. Rochiile veneau una dupa alta, una mai frumoasa ca alta. Bine, fetele au inteles ce imi doresc, au vazut ce mi se potriveste asa ca nu am pierdut timpul cu modele care sa nu ma complimenteze. Si nu sunt modesta:)) dar chiar va spun, si credeti-ma pe cuvant, momentul este unic cand incerci o rochie de mireasa. Pur si simplu te simti UNICA si FRUMOASA. Iar rochiile Pronovias nu fac altceva decat sa sublinieze acest lucru si sa il scoata in evidenta. Tare incantata sunt de experienta mea. Si mai ales sunt incantata de rochita mea. Am ales-o rapid, stiam ce vreau, stiam ce imi sta bine asa ca dupa 2 rochii a iesit si cea castigatoare. Desigur, incercatul rochiilor a continuat dar doar pentru orgoliul meu, sa ma vad in cat mai multe rochii SUPERBE. Parada modei a fost curmata brusc de ora de papa a lu' bebe:D ca era si el pe acolo ca sa isi dea cu parerea;)
Acum incepe seria probelor, mai avem de ales invitatiile, verighetele si un costumas pentru printul mic- ca printul mare are deja costumul pregatit. Si cam asa stam noi cu organizatul. Mai avem doua luni si un pic. Suficient zice eu, sa punem la punct toate detaliile.
va las in continuare sa admirati si voi cateva modele probate de mine:D

Aici mentionez ca a fost preferata mea. Rochia este muuuuult mai frumoasa decat in poza si are pretul de 7000 euro. Bineinteles, nu este cea castigatoare:))









va mai tin putin in suspans pana sa va arat alegerea finala:D

Cand soacra nu e acasa, haosul se instaleaza

Da da, stau cu soacra..nu radeti, nu e chiar ATAT de naspa pe cat suna:D...nu chiar..dar aceste fiind circumstantele, ne adaptam. Asa deci, stau cu soacra si lasand la o parte pentru moment toate motivele pentru care nu imi place situatia asta, ma bucur totusi ca in aceasta perioada, cat e bebe mic adica, mai exista si o soacra prin casa. Astfel eu nu fac ABSOLUT nimic in casa, doar ma ocup de bebe. Tot ce tine de bucatarie, curatenie, si alte treburi gospodaresti, le face ea. Ei bine, se mai intampla cam o data pe luna, sa plece soacra pentru vreo saptamana - Lucky me:D..dar bucuria este scurta, pentru ca ma napadesc, nu amintirile, ci treburile casnice..In acea saptamana imi dau seama cat de greu e sa fii femeie la casa ta, sa gatesti, sa ai grija de un bebe si sa mai ai si un sot -pur intamplator:D Jos palaria pentru toate femeile care se descurca si mai au si un job pe deasupra. Foarte greu! Prima zi, e regula deja, sigur ard mancarea - asta dupa ce m-am chinuit cu ea vreo 2 ore, printre tipetele lu' bebe care nu mai intelege de ce nu ma joc cu el si ma joc cu niste oale naspa. Dragu lu' mama...nu ma joc cu ele, ma lupt cu ele!! si deocamdata, pierd. Pe langa razboiul oalelor, mai e si cel al rufelor murdare. Selecteaza haine, temperaturi, materiale, culori - o intreaga filosofie despre ce si cum sa combini...scoate din masina, intinde pe snur, calca. Ei bine, sper ca pana la etapa calcatului, revine totusi soacra si scap:D Cand nu am nimic din toate astea de facut, sigur casa este intr-un haos general, jucarii aruncate, haine imprastiate, pantofi pe tot locu'...ahhhh si vase nespalate. Nu inteleg de ce nu s-a facut masina de spalat si pentru oale..arse. Si cand toate astea reusesc cumva sa le pun intr-o ordine fireasca..o luam de la capat, pentru ca incepe o noua zi. Distractie, nu?
Nah ca v-am dezvaluit cam cum arata viata noastra fara soacra. Asa ca, zic eu, sa VINA soacra!!

Vedeta pentru o zi

Yes yes, me :D primul meu guest post a fost publicat pe cel mai tare blog pe care eu personal il stiu. Tomata cu scufita a vrut sa stie cum e pe la mine in Grecia, sau mai bine zis cum arata Grecia prin ochii mei, asa ca am scris acest post.
Sunt tare mandra de aceasta realizare, pentru ca o stiu pe tomata de muuult de pe vremea cand blogul ei se numea helen-a piece of me. Ea este cea care m-a facut sa vreau sa am si eu blog (ea nu stie asta). M-a facut sa cred ca e simplu:)) pentru ca ea o face cu o naturalete de invidiat. Eu ma cacai si ma macai pana scot ceva:D Am crescut impreuna cum s-ar zice, virtual, i-am urmarit evolutia si astept cu mare interes postarile ei. Si uite ca acum, tot ea este cea care si-a deschis blogul pentru mine:D
Tomata, pe numele ei Andreea, este o persoana pe care eu o admir foarte foarte mult pentru mai multe motive, nu numai pentru ca scrie foarte bine. Pentru cine nu a auzit sau citit inca blogul ei (desi ma indoiesc:D), va invit sa o urmariti. Cu siguranta va va captiva si pe voi;) Enjoy

Si pentru ca sunt happy va fac cinste si cu o prajiturica:D

2012, oare poti fi mai bun ca 2011?

Nu puteam sa inchei anul fara acest review a lui 2011. Pentru mine anul 2011 a fost anul Marilor schimbari. 2011 pentru mine va ramane pentru toata viata un an deosebit. A fost anul in care am devenit Mama - pentru prima data:D. A fost anul in care noi doi, am devenit Parinti. Iar acest lucru este de neegalat. Dragostea noastra s-a inzecit datorita acestei fapturi. Nu exista pe lumea asta ceva mai frumos decat miracolul creatiei. Ma gandeam cum acum un an, stateam in pat si simteam cum cineva da din picioruse acolo in burtica iar acum stau si ma holbez la minunatia mea blonda, cu ochi albastrii si gurita rozalie. Dormim toti trei impreuna...el la mijloc si ma minunez cum aceasta creatie a fost in burtica mea un bob de fasole. Minunat sentiment...
2011 a fost anul in care am devenit sotie. Acum ma mandresc cu doua nume de familie - pentru ca pot:D Uneori,chiar si acum, cand aud apelativul "doamna C" ma uit in jur sa vad oare pe mine ma vor sau existe vreo alta doamna in jur:)
2011 a fost anul in care multe dintre prietenele mele au devenit mame si ele.Astfel am putut sa ma bucur alaturi de ele de acest miracol. Again and again and again...
In linii mari si mici, 2011 a fost un an linistit.
Grecia este la fel de frumoasa si de iubita, sper doar sa nu fie data afara din UE:D Criza este inca in floare, dar vorba aceea, mai rau sa nu fie, ca asa ne descurcam..
Ce vreau de la 2012? Pai imi doresc multa sanatate pentru familia noastra si pentru toti cei din jurul meu.
Imi doresc ca anul 2012 sa fie un an bun pentru un bebe special, care va trece printr-un transplant extrem de greu. Bibi il cheama, si il puteti ajuta si voi daca doriti.
In 2012 vreau sa fiu mai buna (e ceva ce imi doresc in fiecare an, nu stiu daca imi si iese!)
In 2012 imi doresc sa iasa bine tot ceea ce tine de nunta si botezul ce urmeaza sa il organizam. Si imi doresc ca prietenele mele dragi sa imi fie alaturi ca sa ne distram impreuna:D
Si cam atat imi doresc, nu vreau sa intind coarda:D cele bune sa se adune!!
Va doresc un An Nou exact asa cum vi-l doriti!

Credeam ca dragostea nu moare niciodata

Eram tanara si frumoasa si libera si optimista. Credeam ca voi iubi mereu si voi fi dorita mereu. Credeam ca sclipirea din ochii mei la vederea lui nu va disparea niciodata.
Acum insa ma cuprinde un soi de tristete cand il vad. Ceva a disparut din legatura dintre noi. Acea flacara nu mai exista intre noi. Ceva se intamplase de ne-am indepartat unul de altul. Eu nu mai sunt ceea ce am fost, el nu mai imi ofera nimic din ceea ce am nevoie. Sa fi disparut oare dragostea dintre noi?! Ne-am indepartat atat de mult de nu ne mai recunoastem reciproc? o fi vorba probabil de acelasi gen de dragoste, aceea despre care se spune ca dispare dupa primii 3 ani sau chiar mai repede daca nu depui efort sa o intretii. Iar eu nu am depus efort. Am presupus invariabil ca voi iubi mereu si voi fi iubita mereu fara vreun efort. Insa nu este asa. probabil daca ne vedeam mai des, probabil daca l-as fi privit mai des cu dragoste, probabil daca nu ar fi aparut altcineva in viata mea, probabil daca daca..probabil flacara nu s-ar fi stins. Acum...nu mai ramane nimic de facut. Vom mentine o legatura strict profesionala, ne vom vedea atunci cand ma voi simti pregatita de o schimbare, cand voi dori ceva nou, cand nimic din ceea ce am deja acasa nu ma va mai satisface.
Ne vom vedea in orele de program 9-20 caci doar atunci este deschis Fostul meu magazin preferat. Ca despre asta era vorba, in caz ca va gandeati la altceva:D


<3

Comunicarea la greci (1)

Daca tot se tin lectii de engleza in Regat , sa va povestesc si eu cum stau grecii la capitolul politeturi de toata ziua. Din start trebuie spus ca ai mei greci sunt cam superficiali. Cand doua persoane se intalnesc, prima intrebare este "ce faci- ti kanis adica". Daca englezul cu bun simt si cu modestia in sange iti va raspunde cu un "nu prea rau" ei bine, grecii se lauda. Tot timpul. O posibila cauza a crizei actuale (asta ca o paranteza) Astfel domnul grec iti va raspunde cu "foarte bine-poli kala. poli orea". Si daca are si o zi buna iti va spune "mia hara - in traducere libera, o minunatie, nemaipomenit" dupa care te va intreba la randul lui acelasi lucru, insa nu te astepta sa aiba si rabdarea sa primeasca un raspuns din partea ta. Probabil va trece mai departe sa iti povesteasca ce mai e nou pe la el in cotet:)
Grecii nu au chef sa auda ca nu esti bine. Ca de fapt nici ei nu sunt bine. De fapt nimeni nu mai e bine la ora actuala in Grecia insa de ce sa mai intoarcem si cutitu in rana cand ne putem preface. Poate daca inchidem ochii trece si criza (asta tot ca o paranteza). Dar...sa nu dea vreun sfant sau vreun alt protector sa spui ce probleme ai pentru ca sigur in jumate de ora (cronometrat) afla tot orasul. Grecii savureaza o barfa buna mai ceva ca o gravida un ecler de ciocolata.

Pana data viitoare...sa curga ouzo! o seara frumoasa