sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Asta nu este tara mea!

Nu ai simtit niciodata ca nu traiesti in tara ta? Nu ai simtit niciodata ca de fapt, alta este cultura ta, care nu se potriveste deloc cu cea a tarii in care traiesti? Eu DA.
Am avut norocul de a calatori in tari straine inca de la varste fragede, prima data cand am trecut granita tarii fiind la 10 ani. Atunci am descoperit ca exista viata si dincolo de Timisoara si este chiar mai buna. Atunci mi-a incoltit gustul pentru haine, pofta pentru dulciuri de tot felul, slabiciunea pentru zorzoane de tot felul, pentru creioane cu pene si pixuri din plastic colorat si intortocheat in diverse forme. Tot atunci am vazut ca exista si case vopsite in alte culori decat monotona combinatie gri-bej, cu flori vesele in geamuri. Am vazut ca exista si oameni civilizati care nu simt nevoia sa arunce diverse chestii pe strada si ca nimeni nu rupe florile ce infrumuseteaza trotuarele. Si poate cel mai tare m-a impresionat pe atunci, o pescarie, cu sute poate chiar mii de pesti, pe care puteam sa ii hranesc din mana si pe care nimeni nu voia sa ii pescuiasca. Ca sa vezi ce ramane in mintea unui copil...
Au urmate iesiri aproape anuale, la fel de bogate in experinte, contribuind din plin la dezvoltarea mea ca persoana, adapandu-mi pofta de mai bun si mai bine. Din pacate, sau nu, tot aceasta experienta m-a facut sa inteleg de ce nu imi place tara in care m-am nascut. Am sa incerc sa descriu pe scurt cateva aspecte care ma fac de-a dreptul sa sufar si sa imi doresc sa am viteza unui ghepard pentru a putea ajunge pe alte meleaguri cat mai repede.
Cine nu a auzit faimoasa replica "Nu-i problema, se rezolva" si de fapt nu se rezolva mai nimic sa ridice mana sus. O detest. Fie imi spui ca se poate face si o faci, fie imi spui ca nu se poate! e greu oare?
Nu suport lipsa de bun simt si lipsa bunei cresteri.
Nu suport ideea cum ca pentru a fi deservit de un functionar public (indiferent de domeniul de activitate) in mod civilizat si decent, trebuie sa ai "pile" sau sa fii pregatit "materialiceste" pentru a intra in gratiile marelui Functionar.
Nu suport larg raspanditul obicei conform caruia tot ceea ce depaseste spatiul intim-locuibil nu ma priveste. Romanii nu au grija de mediul in care traiesc, de strada pe care locuiesc, de gradina din fata blocului sa nici nu mai pomenesc. Tot ceea ce depaseste cei 70-100 metrii patrati personali nu mai are legatura cu ei, drept umare de ce ar avea grija?!
Mi se pare penibil ca majoritatea romanilor din aceasta tara fac lucrurile de ochii lumii - isi cumpara masini scumpe cand ei abia isi platesc chiria la garsoniera, isi cumpara haine mai mult sau mai putin de firma, insa neaparat cu eticheta mare "sa se vada pe ce au dat banii".
Urasc depravarea din aceasta tara si imi pare rau ca pretul de vanzare al romancelor scade pe zi ce trece. O fi criza de vina? Nu. Doar lipsa lor de incredere in fortele proprii si lenea/comoditatea. Sa recunoastem, e mult mai usor, pentru unele cel putin, sa se cracaneze decat sa se trezeasca in fiecare dimineata la 7 si sa faca o munca de birou.
Zilnic frumusetea romancelor este ridicata in slavi, cica ar fi cele mai frumoase din Europa si de ce nu, dupa unii, din lume. Nu mi se pare deloc asa. Frumusetea romancelor este una medie, mai rar apare una mai deosebita. Aceasta faima insa este datorata altui element si anume Sexului. Femeile romance sunt usoare si ieftine. Se dezbraca fara vreo prejudecata si umbla pe strada cu tot ce au ele mai intim la vedere. Asta este ceea ce ne scoate in evidenta in fata celorlalte tari. In toate calatoriile mele prin diverse tari, niciunde nu am vazut atatea femei-reclama pentru SEX ca la noi.
In sfarsit, poate cel mai mult ma deranjeaza lipsa seriozitatii in relatiile umane, fie ca e vorba de relatii socio-profesionale fie intime-personale. Drept doavada si faptul ca este foarte greu sa iti gasesti pe cineva de incredere cu care sa construiesti o relatie de durata. Oamenii sunt ahtiati dupa bani, avere, avutie materiala si uita cele mai importante aspecte: dragoastea, simplitatea si buna-cuviinta. Nimic nu conteaza pe lumea asta daca iti lipsesc aceste 3 ingrediente...cel putin pentru mine.
Din cauza celor enumerate mai sus, consider ferm ca m-am nascut in tara gresita. Va voi povesti in curand si despre tara mea de suflet...

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Introducere

Ce m-a determinat sa imi fac si eu un blog? Pur si simplu memoria proasta pe care o am in dotare. Nu glumesc deloc-prietenii stiu. Desi am doar 27 de ani si nu sufar de vreun sindrom al uitarii, tind sa uit multe lucruri care mi se intampla, sa uit date, sa uit nume, sa uit evenimente, sa uit ce trebuie sa cumpar la piata...
De ce nu am ales un jurnal clasic? Pentru ca jurnalul-caiet se poate pierde, se poate murdari, se poate rupe si mai ales este greu de transportat-in special daca sunt mai multe. Drept urmare am ales mediul virtual. Asa vor putea si urmasii mei sa urmareasca ce a facut ruda lor Cristina cu viata ei. Poate le va fi de folos, poate nu...

Blogul nu va avea o tema anume ci va cuprinde, pur si simplu, ineptiile mele, durerile mele, parerile mele, bucuriile mele si nu in ultimul rand dorintele si visele mele..si cine stie ce altceva.
Intrucat sunt novice in ale scrisului si bloggingului orice sugestie, parere, propunere sau comentariu va fi bine venit si luat in considerare.

Si pentru ca este primul post, ma gandesc sa incep cu ceva usor, cum ar fi o lista - Lista Cristinei pe 2010, un fel de lista a rezolutiilor-dorintelor-viselor-sperantelor. Astfel imi doresc:
multa sanatate pentru mine si cei din jurul meu
sa fiu mai buna cu cei din jur
sa fiu mai putin repezita-adica mai cumpatata in reactii
sa ma mut impreuna cu iubitul meu
sa pun ceva banuti in pusculita - sa nu mai fiu fiica risipitoare'
un weekend in Italia
un weekend in Spania
sa citesc mai mult
sa incep sa invat o limba noua
sa merg in Corfu cu mami
sa ajut cel putin o persoana nevoiasa
un inel cu diamant - mai mult sau mai putin veritabil:)
sa ameliorez celulita-sa mananc mai sanatos si sa fac mai multa miscare

e mult, e putin...asa sa ma ajute Dumnezeu! la sfarsitul anului vom trage linia si vom vedea ce a iesit. Pana atunci, o sa iau fiecare zi...asa cum este! daca se intampla sa se indeplineasca si dorintele pe langa, cu atat mai bine.