Viata pe FF

Mi se pare mie sau viata a intrat pe fastforward? Si nu numai ca e pe FF dar parca e si pe banda negativa, in sens invers celui bun. As vrea macar un buton de pauza ca omenirea sa isi traga suflul, sa aiba putere sa mearga mai departe. Mi se ridica parul pe spate cand aud vorba aceea cum ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce. Caci suntem facuti sa ducem mult. In ultima luna nu stiu daca am auzit vreo stire pozitiva. Initial am incercat sa ignor, asa cum fac cu aproape tot ce nu ma afecteaza personal sau pe cei din jurul meu respectiv tara mea. Din pacate perimetrul se rastrange si efectele celor intamplate in lume ajung incet incet sa isi fac simtita prezenta sumbra in spatiul meu mic si personal. Daca pana acum am facut fata crizei economice cu brio ignorand-o, vorbind de la adapostul unui loc de munca sigur resemnata ca oricum nu pot schimba nimic, tragediile umane ce se deruleaza de ceva vreme incoace nu imi dau pace. Cutremure devastatoare au distrus viata milioanelor de oameni. Sute de mii de copii orfani mor de foame in timp ce eu stau frumos la caldurica in fata calculatorului si ma plang de viata grea. Femei kamikaze provoaca tragedii in mii de familii. Oameni sunt calcati pe trecerea de pietoni. Fete tinere se sinucid.
Acum o saptamana ma trezesc cu stirea ca Polonia a fost “decapitata” in urma unui accident aviatic. Adica un avion PREZIDENTIAL s-a prabusit. Avionul cel mai sigur dintr-o tara este scrum, impreuna cu 96 de personalitati poloneze, printre care si familia prezidentiala. Situatie cu atat mai dramatica cu cat toti acesti oameni si-au gasit sfarsitul exact in padurea in care si-au pierdut viata 22.000 de polonezi acum 70 de ani. Katyn, un loc blestemat cu siguranta….
Acum vreo luna a inceput sa se intensifice activitatea unui vulcan din Islanda. Eh, mare lucru. Undeva departe fumega un vulcan. Ei bine da, norul de cenusa a reusit sa puna stapanire pe toata Europa. 21 de tari au spatiul aerian inchis. Romania inclusiv. Nu pleaca si nu vine niciun avion. Oameni care nu ajung la lucru, oameni care nu isi vad copiii deoarece sunt prinsi pe cine stie ce aeroport. Oameni care nu mai pleaca in luna de miere pe insula exotica mult visata. Personalitati marcante din toata lumea care nu pot ajunge la inmormantarea familiei prezidentiale poloneze. Produse perisabile care nu mai ajung la destinatie, provocand pierderi uriase. Companii aeriene care se vor indrepta vertiginos spre faliment. In acelasi timp, agentiile feroviare se dezmortesc. Vagoane ce stateau frumos in bezna hambarelor isi urnesc rotile ruginite. Si toate nu ar fi atat de grave daca domnul Vulcan si-ar mai incetini activitatea…insa acest lucru se pare ca nu se intampla inca. Iar pe deasupra, se pare ca atunci cand acest vulcan are activitate, si cel de langa se pune in miscare, iar asta ar putea avea efecte chiar inimaginabile. Dar sa speram de bine…si la o saptamana mai buna.

Flora si fauna corporatista

Nu de putine ori simt ca traiesc intr-o jungla. Inconjurata de tot felul de specimene, o flora si o fauna mai ceva ca in padurile tropicale. Viata cea de 8 ore dintr-o multinationala este exact asa. Plina de maimute ce se agita de colo colo, sar dintr-un copac in altul in speranta ca poate poate aterizeaza pe Copacul promisiunilor, insa de cele mai multe ori aterizeaza pe aceeasi creanga obisnuita si molfaie in continuare banana vestejita. Gorilele stau retrase in birouri inchise ermetic ca nu cumva microbul mediocritatii sa ajunga si la ele. Isi fac o falsa idee cum ca ar conduce lumea de acolo, cum ca ar trage atele, nu stiu insa ca sunt doar niste maimute un pic mai mari si nimic altceva. Daca faci o plimbare pe aleea din padure, sigur te vei intalni cu taratoare dizgratioase, care incearca sa te ameteasca, sa te vrajeasca, sa scoata ultimele barfe de la tine ca sa poata sa dea raportul mai departe. Mi-as baga tocul corporatist in capul lor mic si gol. Nu cred sa existe pe lumea asta ceva mai nefolositor ca si aceste fiinte insignifiante. Bun, mergem mai departe, si dam de o oaza feerica, plina de gasculite de toate culorile. Daca intri in perimetrul lor, te analizeaza instant din cap pana-n picioare, isi dau seama ca nu esti de-a lor, iti intorc gales dosul invelit in blugi Dolce si Gabana si se pun din nou pe cotcodacit sau gasculit?! Trebuie sa iesi din aceasta zona deoarece oricum nu te baga nimeni in seama...si nici nu cred ca ai vrea.
Mergem mai departe, dam de cativa prieteni, mai scoatem si noi o vorba doua. Fii pe faza ca apare girafa. Cu gatul lung, ochii mari si urechi ciulite, stie tot si vede tot. Nu ii scapa nimic, nu degeaba are gatul cel mai lung.
Ajung cu greu din nou in vagauna mea - trebuie sa ma grabesc, bufnitele stau la panda si raspandesc instant mesajul ca am depasit timpul minim acordat pentru explorarea mediului inconjurator. Ma ascund de ciocanitoare si cimpanzei enervanti si incerc sa imi vad in continuare de bananele mele. Poate astazi voi reusi sa le numerotez intr-un excel…………

L.E: din greseala am sters postarea, sper ca reusesc sa recuperez toate comentariile :(