Judecata de apoi

Ma gandeam eu asa deunazi cat de usor ne este noua sa criticam si sa judecam pe altii. Cand vine vorba despre viata altora zici ca suntem toti niste experti in psihanaliza. De multe ori ma surprindeam si eu dand sfaturi de parca as detine adevarul absolut. Ceea ce nu este nici pe departe asa :D. Insa, cand trebuie sa luam decizii pentru viata noastra sau trebuie sa judecam ceva “la rece” parca suntem niste gaste bete, dam din colt in colt pana cand ne doare capul si abia atunci ne dam seama ce ar trebui sa facem (bine, unii nici macar atunci). Probabil odata cu experienta si cu maturitatea va veni si schimbarea. La mine a venit in momentul in care m-am trezit “judecata” de persoanele din jurul meu si mi-am dat seama ca de fapt habar nu au cine sunt eu. Ma judeca si isi fac o parere, uneori superficiala, dupa care trag concluzia. Si nu pentru ca m-as preface sau as pretinde ca sunt altceva cand sunt in public, insa probabil informatia ajunge injumatatita la “receptori”, dupa care este filtrata prin prisma personalitatii fiecaruia si uite asa ajung sa fiu ceea ce nu sunt...
Mi-am dat seama ca si eu faceam acelasi lucru si nu este deloc bine. Nu ai de unde sa stii ce se ascunde in sufletul unui om si mai ales nu ai de unde sa stii ce motiveaza o anumita persoana si de ce este asa cum este sau de ce face anumite lucruri pe care le face. Tocmai de aceea fiecare persoana trebuie luata exact asa cum este si sa nu ne grabim sa o etichetam in secunda doi. Pentru ca nu suntem in masura sa facem acest lucru.
Nu suport persoanele care se lauda cum ca ar “ citi” o fiinta in doua minute. Si se pun si iti fac o descriere si o insiruire de caracteristici, mai ceva ca in cartile de analiza a personalitatii omului. Nu poti cunoaste un om poate nici dupa o viata traita langa el.
So, let’s not judge.....

Gandirea pozitiva 1

Trebuie sa va spun un lucru important despre mine. Veti vedea probabil de multe ori posturi despre gandirea pozitiva, Legile Atractiei si alte mecanisme pentru o viata mai buna. Asta pentru ca sunt o adepta a tot ce tine de pozitivism. Mie mi-a imbunatatit viata. Nu m-am nascut o optimista insa mi-am antrenat aceasta latura. Si in special m-a ajutat mama mea pentru care nimic in viata nu a fost destul de greu incat sa o darame si chiar daca a trecut prin niste experiente cumplite a reusit sa se ridice de fiecare data si sa mearga mai departe cu zambetul pe buze si cu multa dragoste. Asa am invatat ca nimic in viata nu imi va fi imposibil daca imi pun mintea la contributie.
Sunt atatea lucruri pe care le putem face chiar si atunci cand nu mai vedem acea faimoasa luminita de la capatul tunelului. Uitati-va un pic la acest clip:


Si acum ganditi-va inca o data: chiar aveti o viata asa de grea? Chiar aveti motive de depresie? Chiar nu puteti face nimic ca sa va imbunatatiti starea de spirit?

Poti sa faci mai mult si mai mult. Nu ai niciun drept sa renunti, pentru ca Dumnezeu te-a inzestrat cu atatea calitati si atata putere ca tu sa le folosesti spre binele tau. Nu fi dusmanul tau! Si mai ales nu te razbuna pe tine. Daca renunti si daca nu faci tu ceva pentru starea ta de bine, te intorci impotriva ta. Si numai impotriva ta. Sigur, si cei din jur vor fi afectati de atitudinea ta insa pana la urma, fiecare isi vede de viata lui. Iar tu vei fi singura/rul care va pierde.

Ca orice lucru de pe planeta asta, si gandirea pozitiva se invata. Trebuie doar vointa si bunavointa. Dar cel mai important lucru care trebuie inteles este ca totul depinde de tine. Doar TU ai puterea de a face schimbarea. TU trebuie sa vrei si tot TU trebuie sa faci. Nimeni altcineva nu poate sa faca pentru tine.

De exemplu, puteti incepe cu lucruri simple care va pot ajuta sa va antrenati mintea sa devina ceea ce va doriti:

1. Primul si primul lucru, urmariti-va gandurile negative de genul: nu pot sa fac, nu o sa imi iasa, va fi rau daca fac asa, ati prins ideea. Schimbatile cu unele pozitive: pot sa fac, sunt in stare, am tot ceea ce este nevoie pentru a realiza acest lucru. Alungati negativismul deoarece el va tine pe loc. Acesta este un exercitiu pe care trebuie sa il faceti zi de zi, ora de ora. Si eu fac acelasi lucru.
2. Va intalniti cu necunoscuti. Primul impuls este sa incepem sa carcotim, sa spunem ce nu ne place la respectiva persoana sau sa facem presupuneri rautacioase. Data viitoare opriti-va si luati-o pe partea cealalta. Ganditi-va ca va este prietena, ganditi-va cate calitati poate sa aiba respectiva persoana si ce ati putea sa invatati de la ea.
3. Vremea e urata afara, mai ca nu ne vine sa ne aruncam de pe un mare munte. Nu insistati asupra acestui gand negativ. Si ce daca afara e totul gri si noroios si urat? Puneti-va o muzica buna, faceti-va un ceai si ganditi-va la toate lucrurile frumoase care va inconjoara si cu care ati fost binecuvantati. Iubiti persoanele din jurul vostru, chiar si animalutele si lasati-va iubiti. O sa vedeti cum incet rasare si soarele…chiar si numai in sufletele voastre.
4. Nu uitati si repetati-va constant ca puteti face orice. Stabiliti-va un tel si mergeti cu incredere spre el. Nu se poate intampla nimic rau. Eventual doar sa il depasiti.

Si poate cel mai important antrenati-va sa fiti persoane mai bune. Sa iubiti tot ce este frumos in viata asta si sa va iubiti pe voi insiva mai mult decat orice.

Auditie muzicala

Unul dintre lucrurile fara de care nu prea imi vad viata este muzica. O melodie buna poate sa ma faca sa ma simt bine ore intregi sau poate sa imi schimbe starea de spirit instant. Educatia muzicala mi-am facut-o in primii 6 ani de scoala la Liceul de Muzica din Timisoara. Aici am invatat ce inseamna muzica buna si ce nu. Vinerea era intotdeauna seara de concerte la Filarmonica Banatul unde trebuia sa fim prezenti. Chiar daca pe atunci mergeam la concerte ca sa vedem baietii din clasele mai mari care ne placeau si care ne ignorau cu mare clasa, muzica s-a strecut in creierul si sufletul meu si s-a instalat direct in inima mea. Ascult orice fel de muzica, atata timp cat nu se transforma in poluare fonica.
Am sa va dau cateva exemple, in functie de activitatile mele. Astfel, dimineata, cand trebuie sa imi dezlipesc genele, cand trebuie sa imi asorteze hainele si trebuie sa ma machiez, ascult ceva de genu:
1.http://www.youtube.com/watch?v=aIrCFrFpHvw


La lucru, am nevoie de o muzica in surdina ca altfel imi disturba procesul creator al rapoartelor insa ritmata ca sa ma tina in priza. Asa ca merg cam pe acest stil:
2. http://www.youtube.com/watch?v=glvQn5rd_hI&feature=related



Cand vine vremea pentru sport si asudat din greu, clar am nevoie de asa ceva:
3. http://www.youtube.com/watch?v=VniODku_REE



Ma simt melancolica si mi-e dor de imbratisarile prietenului meu, merg pe:
4. http://www.youtube.com/watch?v=ecbWch6Gjck&feature=related



Cand am chef de distractie nu se poate fara:
5. http://www.youtube.com/watch?v=9tIYpvlQP_s



Si inchei cu o muzica simfonica, ca se ne desfundam timpanele. Este una dintre preferatele mele, o muzica care imi face pielea de gaina si imi da fiori pe sira spinarii.
6. http://www.youtube.com/watch?v=0t4ei1khHPI&feature=related


Enjoy!

PS: oare stie cineva cum sa fac sa se vada videoclipurile direct pe pagina asta?

Vineri, la sfarsit de program

Ma doare capul. Ma dor salele. Ma doare coloana si ma doare sezutul. Nu, nu am vreo boala incurabila doar ma resimt dupa o saptamana de stat garbovita in fata calculatorului. Din motive "tehnice" nu am ajuns deloc la sala saptamana asta. Si ma simt groaznic. Abia astept ziua de maine sa pot sa merg sa trag de fiarele alea pana le rup:)
Iubesc ziua de sambata. Este ziua cand ma rasfat. Dau o raita prin magazine, si chiar daca nu cumpar nimic, admir noile colectii si noile culori de primavara. Urasc faptul ca este frig si ninge si ploua. Nu pot nici macar sa imi cumpar haine de primavara, ca numa le-as tine in dulap si mi-ar fi ciuda ca nu le pot purta. Vreau sa vina primavara, sa pot sa dau jos straturile de haine groase de pe mine, sa pot sa port pantofiori cu toc, sa pot sa port rochite inflorate....
Sa (imi) revin...Dupa tura de salivat in vitrine, ma duc la masajul bine meritat. Nu este de relaxare, este masajul de fiecare saptamana, si anume anticelulitic. O jumatate de ora in care piciorutele mele doua sunt masate cu un aparat mareeee iar eu nu fac altceva decat sa ma scufund in ganduri Zen... Ies plutind de acolo, convinsa ca nu mai am strop de celulita si ma simt grozav:D
Dupa tura de masaj, urc inca un etaj si ajung la sala de sport. Aici este taramul meu de vis: oameni care muncesc din greu pentru formele lor, asudati si extenuati care isi imping limitele -si chiar reusesc sa le depaseasca. Aparate care scartaie,benzi ce ruleaza la viteze mari, ce mai...un intreg arsenal numai si numai pentru sanatatea si bunastarea corpului. Si numai cand vorbesc de sala si ma simt deja mai bine :)
Ajung seara acasa, intr-o dulce moleseala, ma arunc in pat si ma cufund in cartea nou achizitionata. Ce altceva poti sa iti mai doresti de la viata....
Weekend relaxant la toata lumea!

Despre mine cu mine

Dupa cum se vede am intarziat cu acest subiect. Niciodata nu am stiut ce sa zic cand lumea ma intreba zi-mi ceva despre tine. Ori o luam pe carari si spuneam vrute si nevrute, ori eram total seaca. Nu stiu niciodata de fapt ce ar vrea altii sa auda despre mine. Imi este mult mai simplu sa raspund la intrebari concrete. Asa ca, daca va intereseaza ceva anume, nu va sfiiti si intrebati. Promit sa raspund la orice intrebare. Pana atunci insa, iata cateva date tehnice despre mine:
1. nascuta in 06.05.1982
2. imi place: in ordine aleatorie:
- sa fac sport
- sa citesc
- sa ascult muzica
- sa mananc specialitati culinare
- sa merg in excursii-calatorii
- sa stau la suc cu prietenele
- sa stau la plaja
- sa gatesc pentru cineva
- sa am animale
- sa iubesc
- sa merg la cumparaturi
- sa invat limbi straine
- lista poate continua…….

3. nu imi place:
- sa ma trezesc dimineata devreme
- sa spal vase
- sa fac rapoarte in excel
- sa fiu intepata cu acul
- ipocrizia si falsitatea
Lista ramane deschisa, daca voi simti ca mai trebuie sa adaug una alta, o voi face :D

Sus de tot

Astept. Anticipez cu nerabdare. Visez si imi fac scenarii. Desi totul se intampla conform unui ritual bine stabilit, de fiecare data este ca si prima oara. Sunt pipaita si incep sa chicotesc. Ma rosesc, dar jocul continua. Stiu ca trebuie sa inghit ca sa trec la faza urmatoare. Si astept din nou, picior peste picior, numarand minutele pana la punctul culminant. Picaturi de transpiratie se preling pe decolteul meu pudrat iar pleoapele mi se zbat frenetic. Tocmai ce am trecut de controlul vamal si astept sa ma imbarc. Caci despre asta este vorba in propozitie.
Nimic nu se compara pentru mine, cu un zbor cu avionul. Il ador si in acelasi timp mi-e groaza. Este singurul sport extrem pe care il practic cu regularitate. Zborul imi da acea doza de adrenalina de care avem cu totii nevoie. Desi cunosc toate detaliile tehnice ce tin de aceasta pasare de fier (traiasca Discovery), pentru mine este o minune totusi cum de poate sa stea in aer cu noi toti la bord. Aleg insa sa nu ma gandesc prea mult la amanunte ce pot sa imi disturbe calmul aparent, si admir peisajul de la inaltime. Marea isi face incet incet aparitia si dintr-o data culorile devin mai accentuate. Stiu ca trebuie sa coboram, poate cel mai intens moment din timpul zborului. Motoare turate la maxim, sute de kilometri la ora, iar rotile mici trebuie sa faca fata impactului. Melodia care imi urla in urechi in timp ce avionul coboara este I don’t wanna miss a thing – Aerosmith.
Si ma gandesc la toate lucrurile pe care nu vreau sa le pierd….Dar atingem pamantul, moment in care ii multumesc lui Dumnezeu ca imi mai acorda o sansa la viata. Si ma simt de parca as fi renascut, gata sa explorez taramul nou gasit.
Zborul imi da aripi… :)

Tu cand ai fost ultima oara?

Vreau sa scriu postul acesta ca sa fie scris. Nu credeam ca este necesar insa realitatea mi-a demonstrat ca este. Ma refer aici la vizita la ginecolog. Mie una mi se pare normal, natural si obligatoriu. M-as duce lunar doar ca sa fiu sigura ca totul este in regula, insa nu vreau sa fiu acuzata de hartuirea medicilor. Exista totusi persoane care nu tin, se pare, destul la sanatatea lor si tot amana aceasta vizita. Si o amana cu anii. Iar apoi se trezesc cu diverse probleme mai mult sau mai putin grave. Daca sunt norocoase, problemele se pot rezolva. Insa exista si posibilitatea sa nu mai ai ce rezolva. Sa fie prea tarziu. Un lucru foarte trist de altfel. Vreau sa spun doua lucruri:
1. medicul ginecolog nu este interesat de organul vostru genital decat din punct de vedere medical! Nu aveti de ce sa va fie rusine! Pentru acesti doctori, corpul uman nu mai are nicio enigma, au vazut atatea la viata lor incat aparatul vostru reproductiv este privit exact cum ar fi privit un dinte cariat la stomatolog
2. orice femeie/fata care si-a inceput viata sexuala, indiferent daca are sau nu ceva simptome, este obligatoriu si musai sa faca cel putin un control complet pe an.
Din pacate, nu toate bolile ginecologice se manifesta in vreun fel dureros sau vizibil. Astfel ca pot trece ani pana sa va dati seama ca ceva este in neregula. Multe din aceste probleme, lasate asa, pot duce nu neaparat la cancer, dar la infertilitate.
Va rog din suflet, treceti peste blocajele psihice, timiditate si frica si mergeti la ginecolog. Veti fi si voi mai linistite daca stiti ca sunteti sanatoase.
Viata este un dar, nu trebuie sa ne batem joc de ea.

Amintiri, dulci amintiri

Plimbandu-ma cu mama spre casa, am trecut pe langa diverse locatii unde pe vremea cand eram pispirica, mergeam cica sa fac sport. Tot drumul a fost de genul “iti mai aduci aminte cand te duceam la gimnastica? Mai stii cum ne plimbam aici dupa orele de tenis? Ah, aici te-am lasat prima oara singura, in clasa intai”….m-a dus mama mea peste tot. Am fost la gimnastica, cariera curmata subit de urletele mele, ca tanti antrenoare este rea. Am facut ore de tenis, si ce “mare ma dadeam” (pe atunci nu era inventat cuvantul fitoasa), cu paleta de tenis, jumate din mine. Cariera de teniswoman din nou curmata din cauza soarelui care imi dadea dureri de cap. Am fost la patinaj, dar pana sa devin o mare patinatoare, a luat patinoarul foc si scrum s-a facut. Ca altfel, sigur ajungeam campioana la triplu suruburi :D I-am si spus mamei mele ca daca ma obliga sa fac sport in continuare acuma nu mai aveam lupte de dat cu Celulita . Oricum ideea pe care vreau sa o subliniez este ca, ii multumesc mamei mele ca mi-a facut toate mofturile si m-a carat peste tot, doar doar se va prinde ceva de mine. Nu am devenit mare campioana si nu s-a prins mare lucru de mine intr-ale sportului, insa cu siguranta am ramas cu ceva. Cand voi fi si eu mama, sper sa fiu si eu, cel putin la fel de buna ca si mama mea. Nu stiu cum a reusit sa scoata un om din mine –la cat de incapatanata eram, dar a facut o treaba grozava. Si pentru asta ii multumesc din suflet si ii spun : Te iubesc mami! (ca stiu ca citesti!!!)
Si uite asa ma gandeam eu cum au trecut anii si cum este viata asta…ieri eram o puslama, azi ma gandesc la copiii mei. Eh, ma mai apuca si pe mine nostalgia…