Un an cum nu a mai fost altul

Am recitit primul post al acestui blog si nu imi vine sa cred ca a trecut déjà un an(aproape) de cand l-am scris. Incredibil cat de rapid se deruleaza viata noastra si din pacate noi inca ne batem capul si ne pierdem timpul cu lucruri inutile. Sau poate ele sunt cele care conteaza pentru noi si ne fac placere? Cine stie. Cert e, ca a trecut anul si citind lista mea de dorinte pe acest an pot spune ca sunt multumita. Chiar indraznesc sa spun, ca anul 2010 a avut in plan pentru mine ceva la care eu nici nu m-am gandit insa care m-a facut, in cele din urma, extrem de fericita. Se pare ca cineva acolo sus stie mai bine ce sa ne ofere si cand…pe langa dorintele noastre efemere si puerile.
Astfel spuneam eu ca vreau:
multa sanatate pentru mine si cei din jurul meu – Dumnezeu ne-a ocrotit de problem grave
sa fiu mai buna cu cei din jur – vreau sa cred ca am reusit insa e loc de mai bine
sa fiu mai putin repezita-adica mai cumpatata in reactii- aici…ce sa spun, de repezita tot repezita sunt
sa ma mut impreuna cu iubitul meu – asta da realizare
sa pun ceva banuti in pusculita - sa nu mai fiu fiica risipitoare'- cam greu…tot incerc, important e ca ma stradui si am deschis chiar si un cont pentru acest scop nobil. Bineinteles contul se goleste ori de cate ori ….e nevoie:D
un weekend in Italia – nu am reusit anul acesta
un weekend in Spania – nici aici nu am ajuns
sa citesc mai mult – nu stiu daca mai mult, dar la fel ca in ceilalti ani
sa incep sa invat o limba noua- am fost cam ocupata pentru asa ceva. Am inceput sa imi perfectionez insa limba greaca asa ca tot e ceva
sa merg in Corfu cu mami – in Corfu nu am ajuns, dar am fost pe Zakynthos..asa ca se pune
sa ajut cel putin o persoana nevoiasa – am facut ce am putut si pentru cine am putut
un inel cu diamant - mai mult sau mai putin veritabil:) – o da cu mult peste asteptari
sa ameliorez celulita-sa mananc mai sanatos si sa fac mai multa miscare – hmmmm, am si uitat de celulita  ..ca sa vezi cum te poti schimba intr-un an. Banuiesc ca e tot acolo ca doar nu o fi plecat in vacanta, insa chiar nu o mai vad. M-oi fi obisnuit cu ea…si ea cu mine :D
Si cel mai notabil lucru, demn de pus pe lista lui 2010, care a venit ca un soc instant, emotie mare, lacrimi…de frica, un zambet incert, o imbratisare calda si un ras din tot sufletul..exact in aceasta ordine, sarcina noastra. Fructul iubirii noastre. La 5 luni, am o burtica pe care o iubesc si care este iubita cum nu am crezut ca se poate:D

Si cam acestea au fost evenimentele importante din 2010. Una peste alta un an bun. Imi doresc ca 2011 sa fie cel putin la fel de bun. Sa avem sanatate cu totii si cu mai multa iubire, pentru ca asta este ceea ce conteaza cel mai mult intr-o viata de om. Nu avem nevoie nici de bogatii nemasurate nici de achizitii nenumarate…avem nevoie de caldura sufleteasca si avem nevoie de oameni care ne iubesc si pe care sa ii iubim la randul nostru. Asta este ceea ce va doresc eu de Anul Nou!!!!!

Zile onomastice la greci

Pentru cine nu stie, la greci ziua numelui este una din cele mai importante zile dintr-un an. Ei nu isi serbeaza ziua de nastere ca si la noi ci ziua numelui. Si poate este chiar mai frumos pentru ca nu isi amintesc in fiecare an cum trece timpul ci se bucura de numele pe care il poarta. Bineinteles toti grecii au un nume, cel putin, care se regaseste in calendarul ortodox. De fapt este foarte probabil ca intr-o familie sa fie cel putin doua trei persoane care poarta acelasi nume pentru ca numele se transmite de la bunic la nepot. Si pentru ca saptamana trecuta a fost Sf Petru si Pavel, am fost si noi la un Petru - Petros adica. Nu te invita nimeni insa este obligatia ta, daca te consideri un bun prieten, sa mergi cu o bautura/prajitura la cel sarbatorit. Petrul nostru, fiind mai in varsta, avea multi prieteni, asa ca ne-am trezit la un adevarat ospat. Aproximativ 50 de persoane stateau frumos la 2 mese mari in bucataria de vara, sub cerul liber. Nu stiu cum se face dar tot timpul la sindrofii de genul ajungem ultimii.Oi fi eu de vina, cu trusa mea de machiaj cu tot?! dar asta e, nu poti combina trei culori asa in 3 trei minute!! nu de alta dar aici lumea este fooarte atenta la detalii si sigur vei fi analizata din cap pana in picioare astfel ca fiecare amanunt trebuie sa fie bine pus la punct. Revenind la poveste, ajungem noi acolo, in timp ce lumea era la masa si ne urmarea atent din toate colturile. Trebuia sa salutam respectuos pe toata lumea, sa intrebam ce mai fac unii si altii, sa ne jucam cu vreun bebe care lua si el parte la ospat sau sa explicam la tanti bunicile cum ca ne-am logodit, ca sunt din Romania si uite asa, am ajuns la locurile noastre extenuati dar gata pregatiti pentru a ne arunca la bunatati. Pentru ca erau din plin: miel bineinteles cu lamaie, mousaka de vinete, cartofi cu carnita de porc si bineinteles salata greceasca cu feta si bine imbibata in ulei de masline. Dulciuri si fructe.
Cum bine stiti deja, stam intr-un orasel, unde obiceiurile si credintele vechi inca se tin si lumea chiar se ghideaza dupa ele. Am fost deocheata de bunici si des-deocheata (ca nu stiu cum sa ii spun altfel) ca nu cumva sa ma apuce durerea de cap. Tot pentru cine nu stie, deochiul este foarte raspandit pe aici. Daca esti deocheat, te doare capul si ai stari de somnolenta, adica casti cam mult. Si eu care credeam in tot acest timp ca sunt o somnoroasa, eram de fapt deocheata:)) nah noroc ca m-or dez-deocheat si pot trai linistita pana la urmatorul deochi:D
Astfel, mancata, bauta si deocheata am plecat acasa la culcarica. Cam asa arata o zi de sarbatoare la greci:)

Viata a la grecque

Azi se implinesc 2 saptamani de cand am aterizat pe taram grecesc. Nu stiam ce ma asteapta si cum va fi. Stiam doar ca ma asteapta dragostea mea si mi-a fost de ajuns sa iau decizia de a pleca din tara mea. Au trecut 2 saptamani si nu pot sa spun ca am de ce sa ma plang. Din potriva, asteptarile mi-au fost depasite. Iubitul meu stie ca sunt departe de casa mea si mama mea asa ca incearca cum poate mai bine sa umple golurile si sa imi faca mai usoara trecerea timpului pana cand va veni si mami in vizita. Viata in Grecia, din punctul meu de vedere, este mult mai frumoasa. Ori sunt eu subiectiva fiind aproape de iubirea mea ori chiar ceva se intampla aici. Cred ca totusi are de-a face cu aerul salin:D - briza marii care te loveste chiar si de la cativa km departare, soarele care dogoreste in mod placut sau mirosul de souvlaki care se pregateste in fiecare seara, una dintre ele sau toate trei ma fac sa ma simt euforica. Nu locuim in Atena, suntem cum s-ar spune la tara, intr-un oras de cam 4-5000 de locuitori. Putini dar suficienti. Incep deja sa cunosc pe tanti de la chiosc, pe tanti vecinile care stau in fiecare seara pe terasa si ne salutam respectuos, pe nenea pescaru care insista sa imi faca un peste mare intr-o seara, si bineinteles pe patronii de la terase care stiu deja ca trebuie sa imi aduca un bol cu chipsuri langa sucul meu de fiecare seara. Oamenii sunt calzi si deschisi, cel putin aparent. Mai mult, nici nu ma intereseaza. Pentru un oras mic, Andravida - pentru ca asa se numeste localitatea, are destule baruri si restaurante cat sa nu te repeti 7 zile pe saptamana, dar, ca peste tot anumite locuri sunt preferate altora, ca de exemplu taverna unde mancam souvlaki -cel mai bun pe care l-am mancat eu in Grecia de 6 ani de cand ma tot plimb pe aici. barurile de pe malul marii nici nu le mai mentionez ca sunt cate vrei, numai timp si bani sa fie pentru toate.

Nu pot sa nu ma gandesc si sa nu rad pe sub mustata, fie vorba intre noi, cand imi aduc aminte de toti cei care ma speriau inainte de plecarea mea in Grecia: cat de naspa e acolo acum, ca da faliment, ca mori de foame ca mai stiu eu cate altele mi-a fost dat sa aud. Am tacut si am ignorat. Nu puteam sa le zic (sau poate ar fi trebuit) ca nu ma tine pe mine o criza in loc, cand dragostea ma cheama atat de tare:)
si am plecat si am dat nas in nas cu viata greceasca si cu criza. Ei bine sper doar ca si Romania sa o duca atat de greu si de rau cat o duc grecii pe timp de faliment. Lumea aici isi vede in continuare de treaba, cei care munceau si isi vedeau de lungul nasului in ceea ce priveste cheltuielile se descurca si acum. Bineinteles e mai greu pt cei care luau totul pe datorii si de fapt nu aveau de unde plati. Atat. In rest, in continuarea grecii ies in fiecare zi, de 2 ori pe zi, cel putin, la cafea iar seara la cina.

Exista si aici parti mai putin frumoase, sau faptul ca trebuie sa muncesti mai mult pentru bani mai putin insa pana la urma ce conteaza cel mai mult in viata sa te umpli de bani si sa mori cu ei ingropati? sau sa te bucuri de atat cat ai cu toata inima si sa te bucuri de ceea ce iti ofera viata si oamenii din jur. Si sa nu uit, MAREA. Atat de frumoasa si atat de diferita de fiecare data. Marea aici face parte din cadrul fiecarei familii. Catelul si purcelul si copii si bunicii se duc obligatoriu sa faca baie, zilnic, daca le permite timpul si vremea, si se intrec in numarul de bai facute. Eu aici vorbesc din perspectiva vietii de la tara, caci nu traiesc in Atena unde lucrurile normal, ca in orice capitala, stau un pic diferit. Viata la tara insa este minunata. Nici macar lucrul nu te poate obosi sau plictisi deoarece toate magazinele/birourile au program special. Aici totul este deschis de la ora 9 la ora 14, dupa care lumea merge la mare/mancare/somn (exact in ordinea asta). Dupa ora 18 se deschid din nou magazinele, pana pe la 21-22. Sa nu uitam de faptul ca luni dupa-masa si miercuri dupa -masa nu se mai deschide nimic ca doar trebuieste un pic de repauz...eh criza necriza, atata timp cat exista soare mare si dragoste, parca nici mancare nu mai trebe:))

Salutari de la malul marii...

Pregateli pregateli

A trecut si ultimul weekend petrecut acasa. Incerc sa imi adun capul si nu numai, sa vad ce pun in valiza care nu trebuie sa depaseasca 20 de kg. Grea decizie. Ce iei cu tine, dupa o viata petrecuta intr-un loc cand pleci sa iti traiesti viata in cu totul alt loc. Cutia cu amintiri e tot mai grea: poze, felicitari, suveniruri, cadouri dragi. Toate trebuie sa vina cu mine deoarece nu imi vad viata si casa fara ele in ea. Nu pot pleca fara cartile care mi-au tinut companie in lungile seri in care eram singura si visam la cum ar fi sa fie…CD-uri cu muzica si poze, dvd-uri cu filme, reviste de gatit…gablonturi, pentru ca toata lumea stie nu exist fara ele, haine pentru toate ocaziile, pantofi, sandale…si mi-e frica ca nu cumva sa uit ceva fara de care nu ma pot trezi dimineata…da stiu nu exista asa ceva, dar lasati-ma sa ma plang si eu cuiva:D…mai sunt 3 zile pana plec si deja simt dorul prietenelor si a mamei mele. Imi va fi greu fara ele dar asa cum se spune, revederea va fi mai dulce…iar in acelasi timp, si in aceeasi masura mor de nerabdare sa ajung langa iubirea mea, sa putem sa facem si noi toate cele pe care le face un cuplu normal….sa ne plimbam mana-n mana…

Sex and the city 2

Aseara am fost si eu cu prietenele la cinema. Nu obisnuiesc sa merg la film prea des (doar la cele 3D) pentru ca prefer sa vad filmele cocotata in pat insa acest film trebuie vazut pe un ecran mareee deoarece detaliile fac totul. Nu se putea sa ratez acest film, desi carcotasii si-au facut datoria si m-au pus la curent cu toate recenziile negative despre acest episod SATC2. Nu mi-a pasat, nici macar nu am citit caci stiu foarte bine ca nu este un film filosofic, nu este un film cu invataturi de viata, nu este un film care sa trezeasca intrebari fara raspuns. Este pur si simplu un film pentru femeile care iubesc barbatii frumosi si hainele frumoase. Si ohh daaa…am avut parte de amandoua din belsug! Mda, chiar si eu simt nevoia sa fiu superficiala uneori:D
Iar cand ai parte de toate acestea inconjurata de prietenele cele mai bune, nimic nu mai conteaza caci ai o seara perfecta!
Multumesc Ralu si Teo:D

Vantul schimbarii

Vine un moment in viata fiecarui om cand realizezi ca viata asa cum o stiai pana acum ia sfarsit. Si totul are sa se schimbe. Un astfel de moment traiesc eu acum. Am visat acest moment, am planuit acest moment, mi l-am inchipuit si l-am anticipat. Acuma nu mai trebuie. El s-a intamplat, iar vartejul sentimentelor este destul de ametitor. Sunt fericita pana la cer si inapoi. Uimitor, mi-e si frica. Vreau si nu vreau. Abia astept schimbarea, dar in acelasi timp nu vreau sa se schimbe nimic. Vreau ca totul sa ramana exact asa cum este in clipa asta. De fapt, prin minte mi se deruleaza imagini de cand eram mica. Cand invatam sa inot la bazinul de la gradinita. Cand ma duceam sa o iau pe mami de la lucru. Cand mergeam cu mami la cumparaturi si ma enerva ca nu aveam gusturi comune. Cand o asteptam pe geam sa vina de la lucru. Cand veneam acasa cu cate un zece si aveam parte de un intreg festin, ca deh, e desteapta fata lu mama. Cum mergeam la intalniri si mami nu dormea pana nu auzea cheia in usa. Cum plangeam la vreo “tragedie” amoroasa. Cand am intrat la facultate. Cand am terminat facultatea. Cand am plecat in lumea larga prima data. Cand m-am angajat prima data.. Viata mea de pana acum.
Acum intorc pagina. Mi-am dat demisia. Si plec din nou, in lumea larga. De data asta din iubire. Caci ma pune pe drumuri iubirea asta. Iar pentru mine cel mai important este sa fiu fericita. Iar daca fericirea mea inseamna o alta tara si o alta comunitate, fie. Stiu ca voi trece si peste acest hop, doar ma vor sustine cele mai dragi persoane mie. Asa ca, ne vedem din Grecia, caci acolo ma duce iubirea...

Viata pe FF

Mi se pare mie sau viata a intrat pe fastforward? Si nu numai ca e pe FF dar parca e si pe banda negativa, in sens invers celui bun. As vrea macar un buton de pauza ca omenirea sa isi traga suflul, sa aiba putere sa mearga mai departe. Mi se ridica parul pe spate cand aud vorba aceea cum ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce. Caci suntem facuti sa ducem mult. In ultima luna nu stiu daca am auzit vreo stire pozitiva. Initial am incercat sa ignor, asa cum fac cu aproape tot ce nu ma afecteaza personal sau pe cei din jurul meu respectiv tara mea. Din pacate perimetrul se rastrange si efectele celor intamplate in lume ajung incet incet sa isi fac simtita prezenta sumbra in spatiul meu mic si personal. Daca pana acum am facut fata crizei economice cu brio ignorand-o, vorbind de la adapostul unui loc de munca sigur resemnata ca oricum nu pot schimba nimic, tragediile umane ce se deruleaza de ceva vreme incoace nu imi dau pace. Cutremure devastatoare au distrus viata milioanelor de oameni. Sute de mii de copii orfani mor de foame in timp ce eu stau frumos la caldurica in fata calculatorului si ma plang de viata grea. Femei kamikaze provoaca tragedii in mii de familii. Oameni sunt calcati pe trecerea de pietoni. Fete tinere se sinucid.
Acum o saptamana ma trezesc cu stirea ca Polonia a fost “decapitata” in urma unui accident aviatic. Adica un avion PREZIDENTIAL s-a prabusit. Avionul cel mai sigur dintr-o tara este scrum, impreuna cu 96 de personalitati poloneze, printre care si familia prezidentiala. Situatie cu atat mai dramatica cu cat toti acesti oameni si-au gasit sfarsitul exact in padurea in care si-au pierdut viata 22.000 de polonezi acum 70 de ani. Katyn, un loc blestemat cu siguranta….
Acum vreo luna a inceput sa se intensifice activitatea unui vulcan din Islanda. Eh, mare lucru. Undeva departe fumega un vulcan. Ei bine da, norul de cenusa a reusit sa puna stapanire pe toata Europa. 21 de tari au spatiul aerian inchis. Romania inclusiv. Nu pleaca si nu vine niciun avion. Oameni care nu ajung la lucru, oameni care nu isi vad copiii deoarece sunt prinsi pe cine stie ce aeroport. Oameni care nu mai pleaca in luna de miere pe insula exotica mult visata. Personalitati marcante din toata lumea care nu pot ajunge la inmormantarea familiei prezidentiale poloneze. Produse perisabile care nu mai ajung la destinatie, provocand pierderi uriase. Companii aeriene care se vor indrepta vertiginos spre faliment. In acelasi timp, agentiile feroviare se dezmortesc. Vagoane ce stateau frumos in bezna hambarelor isi urnesc rotile ruginite. Si toate nu ar fi atat de grave daca domnul Vulcan si-ar mai incetini activitatea…insa acest lucru se pare ca nu se intampla inca. Iar pe deasupra, se pare ca atunci cand acest vulcan are activitate, si cel de langa se pune in miscare, iar asta ar putea avea efecte chiar inimaginabile. Dar sa speram de bine…si la o saptamana mai buna.

Flora si fauna corporatista

Nu de putine ori simt ca traiesc intr-o jungla. Inconjurata de tot felul de specimene, o flora si o fauna mai ceva ca in padurile tropicale. Viata cea de 8 ore dintr-o multinationala este exact asa. Plina de maimute ce se agita de colo colo, sar dintr-un copac in altul in speranta ca poate poate aterizeaza pe Copacul promisiunilor, insa de cele mai multe ori aterizeaza pe aceeasi creanga obisnuita si molfaie in continuare banana vestejita. Gorilele stau retrase in birouri inchise ermetic ca nu cumva microbul mediocritatii sa ajunga si la ele. Isi fac o falsa idee cum ca ar conduce lumea de acolo, cum ca ar trage atele, nu stiu insa ca sunt doar niste maimute un pic mai mari si nimic altceva. Daca faci o plimbare pe aleea din padure, sigur te vei intalni cu taratoare dizgratioase, care incearca sa te ameteasca, sa te vrajeasca, sa scoata ultimele barfe de la tine ca sa poata sa dea raportul mai departe. Mi-as baga tocul corporatist in capul lor mic si gol. Nu cred sa existe pe lumea asta ceva mai nefolositor ca si aceste fiinte insignifiante. Bun, mergem mai departe, si dam de o oaza feerica, plina de gasculite de toate culorile. Daca intri in perimetrul lor, te analizeaza instant din cap pana-n picioare, isi dau seama ca nu esti de-a lor, iti intorc gales dosul invelit in blugi Dolce si Gabana si se pun din nou pe cotcodacit sau gasculit?! Trebuie sa iesi din aceasta zona deoarece oricum nu te baga nimeni in seama...si nici nu cred ca ai vrea.
Mergem mai departe, dam de cativa prieteni, mai scoatem si noi o vorba doua. Fii pe faza ca apare girafa. Cu gatul lung, ochii mari si urechi ciulite, stie tot si vede tot. Nu ii scapa nimic, nu degeaba are gatul cel mai lung.
Ajung cu greu din nou in vagauna mea - trebuie sa ma grabesc, bufnitele stau la panda si raspandesc instant mesajul ca am depasit timpul minim acordat pentru explorarea mediului inconjurator. Ma ascund de ciocanitoare si cimpanzei enervanti si incerc sa imi vad in continuare de bananele mele. Poate astazi voi reusi sa le numerotez intr-un excel…………

L.E: din greseala am sters postarea, sper ca reusesc sa recuperez toate comentariile :(

Judecata de apoi

Ma gandeam eu asa deunazi cat de usor ne este noua sa criticam si sa judecam pe altii. Cand vine vorba despre viata altora zici ca suntem toti niste experti in psihanaliza. De multe ori ma surprindeam si eu dand sfaturi de parca as detine adevarul absolut. Ceea ce nu este nici pe departe asa :D. Insa, cand trebuie sa luam decizii pentru viata noastra sau trebuie sa judecam ceva “la rece” parca suntem niste gaste bete, dam din colt in colt pana cand ne doare capul si abia atunci ne dam seama ce ar trebui sa facem (bine, unii nici macar atunci). Probabil odata cu experienta si cu maturitatea va veni si schimbarea. La mine a venit in momentul in care m-am trezit “judecata” de persoanele din jurul meu si mi-am dat seama ca de fapt habar nu au cine sunt eu. Ma judeca si isi fac o parere, uneori superficiala, dupa care trag concluzia. Si nu pentru ca m-as preface sau as pretinde ca sunt altceva cand sunt in public, insa probabil informatia ajunge injumatatita la “receptori”, dupa care este filtrata prin prisma personalitatii fiecaruia si uite asa ajung sa fiu ceea ce nu sunt...
Mi-am dat seama ca si eu faceam acelasi lucru si nu este deloc bine. Nu ai de unde sa stii ce se ascunde in sufletul unui om si mai ales nu ai de unde sa stii ce motiveaza o anumita persoana si de ce este asa cum este sau de ce face anumite lucruri pe care le face. Tocmai de aceea fiecare persoana trebuie luata exact asa cum este si sa nu ne grabim sa o etichetam in secunda doi. Pentru ca nu suntem in masura sa facem acest lucru.
Nu suport persoanele care se lauda cum ca ar “ citi” o fiinta in doua minute. Si se pun si iti fac o descriere si o insiruire de caracteristici, mai ceva ca in cartile de analiza a personalitatii omului. Nu poti cunoaste un om poate nici dupa o viata traita langa el.
So, let’s not judge.....

Gandirea pozitiva 1

Trebuie sa va spun un lucru important despre mine. Veti vedea probabil de multe ori posturi despre gandirea pozitiva, Legile Atractiei si alte mecanisme pentru o viata mai buna. Asta pentru ca sunt o adepta a tot ce tine de pozitivism. Mie mi-a imbunatatit viata. Nu m-am nascut o optimista insa mi-am antrenat aceasta latura. Si in special m-a ajutat mama mea pentru care nimic in viata nu a fost destul de greu incat sa o darame si chiar daca a trecut prin niste experiente cumplite a reusit sa se ridice de fiecare data si sa mearga mai departe cu zambetul pe buze si cu multa dragoste. Asa am invatat ca nimic in viata nu imi va fi imposibil daca imi pun mintea la contributie.
Sunt atatea lucruri pe care le putem face chiar si atunci cand nu mai vedem acea faimoasa luminita de la capatul tunelului. Uitati-va un pic la acest clip:


Si acum ganditi-va inca o data: chiar aveti o viata asa de grea? Chiar aveti motive de depresie? Chiar nu puteti face nimic ca sa va imbunatatiti starea de spirit?

Poti sa faci mai mult si mai mult. Nu ai niciun drept sa renunti, pentru ca Dumnezeu te-a inzestrat cu atatea calitati si atata putere ca tu sa le folosesti spre binele tau. Nu fi dusmanul tau! Si mai ales nu te razbuna pe tine. Daca renunti si daca nu faci tu ceva pentru starea ta de bine, te intorci impotriva ta. Si numai impotriva ta. Sigur, si cei din jur vor fi afectati de atitudinea ta insa pana la urma, fiecare isi vede de viata lui. Iar tu vei fi singura/rul care va pierde.

Ca orice lucru de pe planeta asta, si gandirea pozitiva se invata. Trebuie doar vointa si bunavointa. Dar cel mai important lucru care trebuie inteles este ca totul depinde de tine. Doar TU ai puterea de a face schimbarea. TU trebuie sa vrei si tot TU trebuie sa faci. Nimeni altcineva nu poate sa faca pentru tine.

De exemplu, puteti incepe cu lucruri simple care va pot ajuta sa va antrenati mintea sa devina ceea ce va doriti:

1. Primul si primul lucru, urmariti-va gandurile negative de genul: nu pot sa fac, nu o sa imi iasa, va fi rau daca fac asa, ati prins ideea. Schimbatile cu unele pozitive: pot sa fac, sunt in stare, am tot ceea ce este nevoie pentru a realiza acest lucru. Alungati negativismul deoarece el va tine pe loc. Acesta este un exercitiu pe care trebuie sa il faceti zi de zi, ora de ora. Si eu fac acelasi lucru.
2. Va intalniti cu necunoscuti. Primul impuls este sa incepem sa carcotim, sa spunem ce nu ne place la respectiva persoana sau sa facem presupuneri rautacioase. Data viitoare opriti-va si luati-o pe partea cealalta. Ganditi-va ca va este prietena, ganditi-va cate calitati poate sa aiba respectiva persoana si ce ati putea sa invatati de la ea.
3. Vremea e urata afara, mai ca nu ne vine sa ne aruncam de pe un mare munte. Nu insistati asupra acestui gand negativ. Si ce daca afara e totul gri si noroios si urat? Puneti-va o muzica buna, faceti-va un ceai si ganditi-va la toate lucrurile frumoase care va inconjoara si cu care ati fost binecuvantati. Iubiti persoanele din jurul vostru, chiar si animalutele si lasati-va iubiti. O sa vedeti cum incet rasare si soarele…chiar si numai in sufletele voastre.
4. Nu uitati si repetati-va constant ca puteti face orice. Stabiliti-va un tel si mergeti cu incredere spre el. Nu se poate intampla nimic rau. Eventual doar sa il depasiti.

Si poate cel mai important antrenati-va sa fiti persoane mai bune. Sa iubiti tot ce este frumos in viata asta si sa va iubiti pe voi insiva mai mult decat orice.

Auditie muzicala

Unul dintre lucrurile fara de care nu prea imi vad viata este muzica. O melodie buna poate sa ma faca sa ma simt bine ore intregi sau poate sa imi schimbe starea de spirit instant. Educatia muzicala mi-am facut-o in primii 6 ani de scoala la Liceul de Muzica din Timisoara. Aici am invatat ce inseamna muzica buna si ce nu. Vinerea era intotdeauna seara de concerte la Filarmonica Banatul unde trebuia sa fim prezenti. Chiar daca pe atunci mergeam la concerte ca sa vedem baietii din clasele mai mari care ne placeau si care ne ignorau cu mare clasa, muzica s-a strecut in creierul si sufletul meu si s-a instalat direct in inima mea. Ascult orice fel de muzica, atata timp cat nu se transforma in poluare fonica.
Am sa va dau cateva exemple, in functie de activitatile mele. Astfel, dimineata, cand trebuie sa imi dezlipesc genele, cand trebuie sa imi asorteze hainele si trebuie sa ma machiez, ascult ceva de genu:
1.http://www.youtube.com/watch?v=aIrCFrFpHvw


La lucru, am nevoie de o muzica in surdina ca altfel imi disturba procesul creator al rapoartelor insa ritmata ca sa ma tina in priza. Asa ca merg cam pe acest stil:
2. http://www.youtube.com/watch?v=glvQn5rd_hI&feature=related



Cand vine vremea pentru sport si asudat din greu, clar am nevoie de asa ceva:
3. http://www.youtube.com/watch?v=VniODku_REE



Ma simt melancolica si mi-e dor de imbratisarile prietenului meu, merg pe:
4. http://www.youtube.com/watch?v=ecbWch6Gjck&feature=related



Cand am chef de distractie nu se poate fara:
5. http://www.youtube.com/watch?v=9tIYpvlQP_s



Si inchei cu o muzica simfonica, ca se ne desfundam timpanele. Este una dintre preferatele mele, o muzica care imi face pielea de gaina si imi da fiori pe sira spinarii.
6. http://www.youtube.com/watch?v=0t4ei1khHPI&feature=related


Enjoy!

PS: oare stie cineva cum sa fac sa se vada videoclipurile direct pe pagina asta?

Vineri, la sfarsit de program

Ma doare capul. Ma dor salele. Ma doare coloana si ma doare sezutul. Nu, nu am vreo boala incurabila doar ma resimt dupa o saptamana de stat garbovita in fata calculatorului. Din motive "tehnice" nu am ajuns deloc la sala saptamana asta. Si ma simt groaznic. Abia astept ziua de maine sa pot sa merg sa trag de fiarele alea pana le rup:)
Iubesc ziua de sambata. Este ziua cand ma rasfat. Dau o raita prin magazine, si chiar daca nu cumpar nimic, admir noile colectii si noile culori de primavara. Urasc faptul ca este frig si ninge si ploua. Nu pot nici macar sa imi cumpar haine de primavara, ca numa le-as tine in dulap si mi-ar fi ciuda ca nu le pot purta. Vreau sa vina primavara, sa pot sa dau jos straturile de haine groase de pe mine, sa pot sa port pantofiori cu toc, sa pot sa port rochite inflorate....
Sa (imi) revin...Dupa tura de salivat in vitrine, ma duc la masajul bine meritat. Nu este de relaxare, este masajul de fiecare saptamana, si anume anticelulitic. O jumatate de ora in care piciorutele mele doua sunt masate cu un aparat mareeee iar eu nu fac altceva decat sa ma scufund in ganduri Zen... Ies plutind de acolo, convinsa ca nu mai am strop de celulita si ma simt grozav:D
Dupa tura de masaj, urc inca un etaj si ajung la sala de sport. Aici este taramul meu de vis: oameni care muncesc din greu pentru formele lor, asudati si extenuati care isi imping limitele -si chiar reusesc sa le depaseasca. Aparate care scartaie,benzi ce ruleaza la viteze mari, ce mai...un intreg arsenal numai si numai pentru sanatatea si bunastarea corpului. Si numai cand vorbesc de sala si ma simt deja mai bine :)
Ajung seara acasa, intr-o dulce moleseala, ma arunc in pat si ma cufund in cartea nou achizitionata. Ce altceva poti sa iti mai doresti de la viata....
Weekend relaxant la toata lumea!

Despre mine cu mine

Dupa cum se vede am intarziat cu acest subiect. Niciodata nu am stiut ce sa zic cand lumea ma intreba zi-mi ceva despre tine. Ori o luam pe carari si spuneam vrute si nevrute, ori eram total seaca. Nu stiu niciodata de fapt ce ar vrea altii sa auda despre mine. Imi este mult mai simplu sa raspund la intrebari concrete. Asa ca, daca va intereseaza ceva anume, nu va sfiiti si intrebati. Promit sa raspund la orice intrebare. Pana atunci insa, iata cateva date tehnice despre mine:
1. nascuta in 06.05.1982
2. imi place: in ordine aleatorie:
- sa fac sport
- sa citesc
- sa ascult muzica
- sa mananc specialitati culinare
- sa merg in excursii-calatorii
- sa stau la suc cu prietenele
- sa stau la plaja
- sa gatesc pentru cineva
- sa am animale
- sa iubesc
- sa merg la cumparaturi
- sa invat limbi straine
- lista poate continua…….

3. nu imi place:
- sa ma trezesc dimineata devreme
- sa spal vase
- sa fac rapoarte in excel
- sa fiu intepata cu acul
- ipocrizia si falsitatea
Lista ramane deschisa, daca voi simti ca mai trebuie sa adaug una alta, o voi face :D

Sus de tot

Astept. Anticipez cu nerabdare. Visez si imi fac scenarii. Desi totul se intampla conform unui ritual bine stabilit, de fiecare data este ca si prima oara. Sunt pipaita si incep sa chicotesc. Ma rosesc, dar jocul continua. Stiu ca trebuie sa inghit ca sa trec la faza urmatoare. Si astept din nou, picior peste picior, numarand minutele pana la punctul culminant. Picaturi de transpiratie se preling pe decolteul meu pudrat iar pleoapele mi se zbat frenetic. Tocmai ce am trecut de controlul vamal si astept sa ma imbarc. Caci despre asta este vorba in propozitie.
Nimic nu se compara pentru mine, cu un zbor cu avionul. Il ador si in acelasi timp mi-e groaza. Este singurul sport extrem pe care il practic cu regularitate. Zborul imi da acea doza de adrenalina de care avem cu totii nevoie. Desi cunosc toate detaliile tehnice ce tin de aceasta pasare de fier (traiasca Discovery), pentru mine este o minune totusi cum de poate sa stea in aer cu noi toti la bord. Aleg insa sa nu ma gandesc prea mult la amanunte ce pot sa imi disturbe calmul aparent, si admir peisajul de la inaltime. Marea isi face incet incet aparitia si dintr-o data culorile devin mai accentuate. Stiu ca trebuie sa coboram, poate cel mai intens moment din timpul zborului. Motoare turate la maxim, sute de kilometri la ora, iar rotile mici trebuie sa faca fata impactului. Melodia care imi urla in urechi in timp ce avionul coboara este I don’t wanna miss a thing – Aerosmith.
Si ma gandesc la toate lucrurile pe care nu vreau sa le pierd….Dar atingem pamantul, moment in care ii multumesc lui Dumnezeu ca imi mai acorda o sansa la viata. Si ma simt de parca as fi renascut, gata sa explorez taramul nou gasit.
Zborul imi da aripi… :)

Tu cand ai fost ultima oara?

Vreau sa scriu postul acesta ca sa fie scris. Nu credeam ca este necesar insa realitatea mi-a demonstrat ca este. Ma refer aici la vizita la ginecolog. Mie una mi se pare normal, natural si obligatoriu. M-as duce lunar doar ca sa fiu sigura ca totul este in regula, insa nu vreau sa fiu acuzata de hartuirea medicilor. Exista totusi persoane care nu tin, se pare, destul la sanatatea lor si tot amana aceasta vizita. Si o amana cu anii. Iar apoi se trezesc cu diverse probleme mai mult sau mai putin grave. Daca sunt norocoase, problemele se pot rezolva. Insa exista si posibilitatea sa nu mai ai ce rezolva. Sa fie prea tarziu. Un lucru foarte trist de altfel. Vreau sa spun doua lucruri:
1. medicul ginecolog nu este interesat de organul vostru genital decat din punct de vedere medical! Nu aveti de ce sa va fie rusine! Pentru acesti doctori, corpul uman nu mai are nicio enigma, au vazut atatea la viata lor incat aparatul vostru reproductiv este privit exact cum ar fi privit un dinte cariat la stomatolog
2. orice femeie/fata care si-a inceput viata sexuala, indiferent daca are sau nu ceva simptome, este obligatoriu si musai sa faca cel putin un control complet pe an.
Din pacate, nu toate bolile ginecologice se manifesta in vreun fel dureros sau vizibil. Astfel ca pot trece ani pana sa va dati seama ca ceva este in neregula. Multe din aceste probleme, lasate asa, pot duce nu neaparat la cancer, dar la infertilitate.
Va rog din suflet, treceti peste blocajele psihice, timiditate si frica si mergeti la ginecolog. Veti fi si voi mai linistite daca stiti ca sunteti sanatoase.
Viata este un dar, nu trebuie sa ne batem joc de ea.

Amintiri, dulci amintiri

Plimbandu-ma cu mama spre casa, am trecut pe langa diverse locatii unde pe vremea cand eram pispirica, mergeam cica sa fac sport. Tot drumul a fost de genul “iti mai aduci aminte cand te duceam la gimnastica? Mai stii cum ne plimbam aici dupa orele de tenis? Ah, aici te-am lasat prima oara singura, in clasa intai”….m-a dus mama mea peste tot. Am fost la gimnastica, cariera curmata subit de urletele mele, ca tanti antrenoare este rea. Am facut ore de tenis, si ce “mare ma dadeam” (pe atunci nu era inventat cuvantul fitoasa), cu paleta de tenis, jumate din mine. Cariera de teniswoman din nou curmata din cauza soarelui care imi dadea dureri de cap. Am fost la patinaj, dar pana sa devin o mare patinatoare, a luat patinoarul foc si scrum s-a facut. Ca altfel, sigur ajungeam campioana la triplu suruburi :D I-am si spus mamei mele ca daca ma obliga sa fac sport in continuare acuma nu mai aveam lupte de dat cu Celulita . Oricum ideea pe care vreau sa o subliniez este ca, ii multumesc mamei mele ca mi-a facut toate mofturile si m-a carat peste tot, doar doar se va prinde ceva de mine. Nu am devenit mare campioana si nu s-a prins mare lucru de mine intr-ale sportului, insa cu siguranta am ramas cu ceva. Cand voi fi si eu mama, sper sa fiu si eu, cel putin la fel de buna ca si mama mea. Nu stiu cum a reusit sa scoata un om din mine –la cat de incapatanata eram, dar a facut o treaba grozava. Si pentru asta ii multumesc din suflet si ii spun : Te iubesc mami! (ca stiu ca citesti!!!)
Si uite asa ma gandeam eu cum au trecut anii si cum este viata asta…ieri eram o puslama, azi ma gandesc la copiii mei. Eh, ma mai apuca si pe mine nostalgia…

Nu faceti ca mine!

In lupta mea impotriva Celulitei, fiind un pic obsedata de tot ce tine de ea, as fi in stare sa incerc orice, sau aproape orice….dar atata timp cat nu imi afecteaza sanatatea.
Ieri mergand spre casa am zarit in vitrina unei farmacii (ca sa vedeti ce vedere formata am deja) o cutiuta pe care scria Celulit Stop. Normal ca in secunda doi am fost fata in fata cu doamna farmacista platind cutia de Celulit Stop. Cica ar contine doua substante : Extract uscat din Centella asiatica si Hippocastani semen.

Am si luat prima pastiluta.....insa, astazi, la lucru :D, am facut un pic de cercetare despre aceste substante. Despre extractul de castan nu am gasit efecte secundare insa despre Centella da. Si anume ca poate afecta ficatul. Banuiesc ca trebuie sa iei o perioada indelungata ca sa dai in icter, insa si ca sa aiba cica efect anticelulitic tot o perioada indelungata trebuie sa iei...asa ca nu va recomand acest produs. Eu l-am aruncat deja la cos (noroc ca nu a fost scump). As face orice pentru a scapa de celulita dar nu cu pretul sanatatii mele.
Ma gandesc ca ar fi bine data viitoare cand mai depistez ceva pilule "magice" sa fac cercetarea inainte de a cumpara produsul, si nu dupa.....:)

Esti si tu un strut?

De ce suntem atat de reticenti cand vine vorba de schimbare? De ce nu suntem in stare sa o imbratisam cu tot sufletul si sa mergem cu capul sus tot inainte? Pentru mine, schimbarile au adus intotdeauna ceva nou si bun (chiar daca am realizat acest lucru abia dupa un timp). Asa am evoluat si am devenit persoana care sunt azi. Si totusi, cand vine vorba de schimbare, prima reactie pe care o am este de inchistare. Nu stiu daca asta mi se intampla doar mie pentru ca asa imi spune zodiacul ca as fi (taur incapatanat adica), insa observ si in jurul meu destul de multa rezistenta la acest capitol. De exemplu: doi ani de zile am lucrat pentru o multinationala, care a decis subit si dintr-o data (pentru noi, angajatii) ca isi va externaliza serviciile financiare catre o companie indiana. In cifre asta insemna in jur de 450 de angajati vanduti indienilor, asa, pur si simplu, fara drept de apel. Eh sa vezi acolo rezistenta la schimbare. Miscari sindicale, frustrare, revolte, declaratii rasiste, ce mai, un intreg circ. Schimbarea insa s-a produs, indienii au venit si sincer recunosc ca ma bucur. Sunt convinsa ca au si ei partile lor mai putin bune, sau poate chiar vor veni cu reguli noi pe care le voi injura din suflet, insa, pe plan personal am castigat ceva. Am adaugat un plus la dezvoltarea mea. Am aflat lucruri interesante despre o noua cultura, am devenit mai toleranta si mai intelegatoare. Am mai urcat o treapta a evolutiei mele si asta este tot ceea ce conteaza pana la urma.
Oricare ar fi tipul de schimbare despre care vorbim, fie pe plan personal fie pe cel profesional, aceasta apare din nevoia de evolutie. Fara schimbare am ramane pe loc si am fi niste oameni limitati. Schimbarea ne adauga o plus valoare. Ne face mai puternici pentru ca stim ca i-am putut face fata. Schimbarea clar apare intr-un moment in care drumul pe care esti nu mai poate continua sau relatia in care esti nu mai poate evolua. Te lovesti de zid si te doare. Continui sa dai cu capul, in speranta ca zidul se va ridica fara sa faci vreo schimbare. Insa el nu dispare, iti da eventual o durere de cap si mai mare. Ai doua posibilitati in acest moment: ori iti iei o aspirina, iti trece durerea pe moment, insa cauza ramane, zidul ramane si e doar o chestiune de timp pana la urmatoarea migrena, fie te inarmezi cu ambitie si incredere si pasesti dincolo de zid. Ai incredere in fortele proprii si incredere in faptul ca schimbarea inseamna evolutie, inseamna o noua etapa si o noua sansa de a descoperi lucruri noi despre tine insuti/insati.
Esti intr-o relatie in care nu te mai simti bine si nu esti fericita, desi ar trebui? Paseste dincolo de zid, fii curioasa ce altceva mai bun are sa iti ofere viata si nu-ti fura sansa de a fi din nou fericita!
Esti constienta ca situatia in care lancezesti nu iti este favorabila? De ce sa nu treci dincolo de zid? De ce sa te multumesti cu putin cand ti se cuvine mai mult? Nu trebuie decat un pic de curaj. Daca te ajuta, inchide ochii si treci dincolo. Orice! Numai nu stagna! Nu ai cum sa descoperi ceva nou daca iti bagi capul in nisip. Asa ca nu mai fa pe strutul si imbratiseaza schimbarea. Vei fi surprinsa cat de bine iti va fi. Eu cu siguranta asta voi face;)

Dragoste pe paine

Ma tot gandeam ce sa scriu astazi. Nu voiam nici in ruptul capului sa scriu despre dragoste in ziua in care toata lumea despre asta vorbeste. Insa creierul meu are o personalitate aparte si observ ca nu este in stare sa blocheze informatiile cu care este bombardat din exterior. Probabil este si el surprins de balonasele roz, inimioarele rosii, ursuletii de plus si ciocolataaaa. Drept urmare iacata-ma scriind despre dragoste. Si la urma urmei de ce nu as scrie, cand dragostea este motorasul care ne pune in miscare. Ce lucru mai frumos exista pe lumea asta? Nimic nu poate concura cu ea. Ne-o dorim, visam la ea, tanjim dupa ea cand se lasa asteptata, pe scurt, nu suntem fericiti cand nu iubim.
Nu sunt o romantica si nu reactionez la dulcegarii, nici macar la ciocolata. In schimb, ma zburlesc toata cand vad doi oameni trecuti de toate tineretile tinandu-se de mana pe strada. Mi se face piele de gaina cand iubitul meu, dupa 5 ani, se uita cu sclipiri in ochi si imi spune din senin, ca sunt cea mai frumoasa (cu tot cu celulita!).Nimic nu este mai puternic decat dragostea de parinte care este in stare sa mute muntii din loc. Si bineinteles nu pot sa uit marile opere de arta create in si din iubire, precum si razboaiele ce au pornit din cauza unor iubiri patimase, fie din dragoste pentru o anumita EA fie din dragostea de tara. Suntem conditionati de iubire, asa ca nu are rost sa ne ascundem dupa degete.
Aseara am revazut un vechi film, Mandolina Capitanului Corelli (il recomand din suflet) cu Nicholas Cage si Penelope Cruz. Mi-a placut foarte mult definitia dragostei data in film, pe care o sa incerc sa o reproduc:

Cand te indragostesti...e o nebunie temporara.
Erupe ca un cutremur de pamant si apoi se domoleste.
Si cand se domoleste, trebuie sa iei o decizie.
Trebuie sa iti dai seama daca radacinile voastre au ajuns atat de impletite ca e de neconceput ca v-ati putea desparti vreodata.
Pentru ca asta e ceea ce numim dragoste.
Iubirea nu inseamna taierea respiratiei. Nu e excitare.
Nu e dorinta de a te imperechea in fiecare secunda a zilei.
Nu inseamna a sta treaz noaptea imaginindu-ti ca el iti saruta fiecare parte a trupului.
Asta e doar o fiinta inamorata ceea ce oricare din noi ne putem convinge ca suntem.
Dragostea in sine e ceea ce a ramas cand fiinta inamorata dispare.

Mi se pare cea mai frumoasa definitie posibila. Multi dintre noi isi concentreaza toate energiile pe acea bucatica scurta de timp in care simt fluturasi in stomac si isi pun ochelarii roz. Pentru mine, dragostea este tot ceea ce urmeaza dupa acest moment, dupa ce aburul s-a ridicat, ti-ai dat jos ochelarii si iti dai seama ca cel pe care il iubesti isi imprastie ciorapii prin casa. Din acel moment incepe dragostea, daca ea exista. Pentru ca in acel moment te hotarasti daca mergi mai departe sau daca renunti si cauti din nou alti fluturasi care sa zburde prin stomacul tau.
Oricum ar fi, va doresc sa aveti o viata plina de iubire si iubiri pentru ca fara iubire viata nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor. - Victor Hugo

Oglinda oglinjoara…

Am o prietena nedespartita. Ma insoteste peste tot, nu ma lasa singura o clipa. Pana si in cele mai intime momente, sta si ea calare peste mine. Deja ma enerveaza, ma scoate din minti. Un timp, am reusit sa o ignor, sa o tratez cu raceala, sa ii aplic tehnica plesnitului la rece, insa parca de-a dracului sta acolo incapatanata. O cheama Celulita!Bat-o vina!

Acest post ii este dedicat. Poate asa o induplec si se gandeste si ea sa ma lase singura..macar o perioada, sa zicem perioada tineretii mele. Poate sa revina cand voi avea vreo 50 de ani si voi fi renuntat la pantalonasii scurti :D

Mor de ciuda cand vad ca mama mea, ajunsa la o respectabila varsta de doamna, nu are strop de celulita!!!

Sa va spun despre mine: am 1.64 cm, 47-48-49 kg, fac sport aproape regulat si mananc aproape sanatos. Deci sunt un om aproape normal…zic eu. De unde draci m-oi fi pricopsit atunci cu gropitele acestea? Sa trecem peste si sa va spun ce fac eu ca sa ma lupt cu doamna Celulita:

1. folosesc multe creme – in special anticelulitice. Dar nu e musai, poate sa fie orice crema, important este sa fie hidratata pielea.
2. incerc sa ajung la sala de cel putin 2 ori pe saptamana.
3. periodic fac tratamente anticelulita: am incercat vacuum (cel clasic lasa vanatai urate), masaj anticelulitic (cel mai dureros), electrostimulare (personal nu am vazut nicio diferenta), masaj transdermic cu aparat Dermocell (foarte placut, si primul aparat care a inceput sa dea rezultate), vacuum realizat cu un aparat mai performant (Vacuum therapy, cu rezultate vizibile chiar dupa prima sedinta)
4. incerc sa beau cat mai multa apa.
5. nu beau aproape deloc sucuri carbo-gazoase

Cam asa sta treaba la mine. In primul meu post, am scris despre faptul ca imi doresc sa atenuez celulita anul acesta. Sunt curioasa daca si ce voi reusi sa fac...

Stiu ca nu putem scapa de ea definitiv deoarece tesuturile noastre sunt facute in asa fel incat sa arate ca un fagure. Astfel ca orice modificare, fie de greutate, fie hormonala, fie de tesut, va afecta aspectul pielii noastre. Eu m-am resemnat in aceasta privinta, stiu ca va fi o lupta continua insa nu ma dau batuta, si incerc sa fac din aceasta batalie ceva placut.

Press the Happy button

Asa cum vad eu problema, fericirea este doar e chestiune de alegere. Nimeni nu este fericit pentru ca a avut ursitoare mai bune si mai darnice la nastere ci pentru ca acea persoana a ales sa fie fericita, sau mai bine zis a ales sa fie o persoana pozitiva, optimista. Cand ma refer la fericire nu ma gandesc la momente constante de fericire exuberanta, la niveluri maxime ale endorfinelor ci pur si simplu la faptul de a fi o persoana multumita cu ceea ce are si ceea ce este si in acelasi timp o persoana care intelege ca viata ii este in propriile maini si nu in mainele altora.

Am citit o serie de articole, carti, studii care spun clar ca fericirea este o optiune si nu un dat. La fel cum, aceleasi studii arata ca o persoana care alege sa fie fericita si optimista are cu mult mai mult succes, pe toate planurile, decat o persoana negativa.

S-au scris carti, s-au facut filme cu ceea ce oamenii de stiinta au numit Legea Atractiei. Pentru mine aceasta lege chiar functioneaza. Fie ca o numesti intr-un mod “cool” Legea Atractie, fie ca apelezi la intelepciunea din popor “cum iti asterni asa dormi” important este ca suntem inconjurati de energii, de fapt, noi suntem energie si atragem exact ceea ce gandim.

Esti o persoana pesimista, care nu vede decat partea proasta a lucrurilor, jumatatea goala a paharului, cu siguranta nimic nu se va schimba in viata ta. Aproape tot ce te inconjoara si tot ceea ce ti se intampla depinde numai si numai de tine. Este adevarat, unii se nasc in familii mai fericite, si le este mai usor sa deprinda acest exercitiu, altii se nasc in familii bogate si totul le vine pe tava. Cel putin aparent. Nu putem fi toti la fel, insa cu siguranta, fiecare dintre noi are puterea de a face o schimbare, de a-si influenta viitorul si de a se autodepasi.

Sa luam cateva exemple.

1. Ti-ai pierdut locul de munca si nu gasesti nimic nou: esti sigur ca te uiti unde trebuie, cauti unde trebuie? Ai depus suficiente CV-uri? Daca da, atunci poate acest moment de stand-by este exact ceea ce ai nevoie. Ai sansa de a-ti descoperi poate alte talente, ai timp pentru a invata poate o noua limba, o noua meserie, sa iti redescoperi pasiunile. Daca vei fii consecvent si perseverent este imposibil sa nu apara ceva.
2. Esti mai plinuta si vrei sa slabesti? In primul rand fii sincera cu tine si recunoaste, chiar nu mananci nimic in plus? Chiar vrei sa cred ca nu mananci nimic si totusi te ingrasi? Excluzand aici problemele de sanatate, de obezitate, o persoana normala se ingrasa cand mananca ceea ce nu trebuie cand nu trebuie. Vrei sa fii mai supla, fa un efort si renunta la tabla de ciocolata care iti face cu ochiul sau fa-ti un dusman din Domnul Frigider si renunta la intalnirile nocturne cu el! Nu mai mentionez ca fara sport nu exista fericire nu? Ah, si celulita nu dispare orice ai face :D
3. Nu ai prieten? Nici nu o sa ai – atata timp cat ai o parere proasta despre tine si te subestimezi, si cel de langa tine va face la fel. Atata timp cat nu te vezi frumoasa, nimeni nu te va vedea asa! Atata timp cat vei fi o negativista, lumea te va evita, pentru simplul fapt ca nimeni nu are energia suficienta de a face fata unei persoane vesnic nemultumita si pesimista.

O sa imi spui ca “da, dar mie mi se intampla toate lucrurile rele, nu mi se intampla nimic bun, de ce eu??” Te rog sa fii sincera si pune pe hartie, dintre toate lucrurile rele care ti s-au intamplat, cate au fost din cauza ta, din cauza alegerilor tale sau cate lucruri bune nu ti s-au intamplat pentru simplul fapt ca ai ales sa nu faci nimic. Tu ai ales sa fii doar spectator la viata ta, pentru ca poate ti se pare mai precaut, insa atunci nu ai niciun drept sa te plangi! Vrei schimbare, alege sa fii actor in viata ta, alege sa fii regizorul care stie exact ceea ce vrea si va face exact ceea ce are nevoie pentru a-si atinge scopul. Chiar daca scenariul e plin de surprize, chiar daca apar probleme tehnice pe parcurs, un bun actor se adapteaza, improvizeaza si scoate tot ceea ce este mai bun din ceea ce are.

Invata un nou rol, invata sa fii fericita si vei vedea ca lucrurile se schimba. Iar daca nu iti place rezultatul, vei avea intotdeauna optiunea de a fi in continuare negativa si pesimista!

Dar macar ai vazut cum e sa joci de partea cealalta ;)

Asta nu este tara mea!

Nu ai simtit niciodata ca nu traiesti in tara ta? Nu ai simtit niciodata ca de fapt, alta este cultura ta, care nu se potriveste deloc cu cea a tarii in care traiesti? Eu DA.
Am avut norocul de a calatori in tari straine inca de la varste fragede, prima data cand am trecut granita tarii fiind la 10 ani. Atunci am descoperit ca exista viata si dincolo de Timisoara si este chiar mai buna. Atunci mi-a incoltit gustul pentru haine, pofta pentru dulciuri de tot felul, slabiciunea pentru zorzoane de tot felul, pentru creioane cu pene si pixuri din plastic colorat si intortocheat in diverse forme. Tot atunci am vazut ca exista si case vopsite in alte culori decat monotona combinatie gri-bej, cu flori vesele in geamuri. Am vazut ca exista si oameni civilizati care nu simt nevoia sa arunce diverse chestii pe strada si ca nimeni nu rupe florile ce infrumuseteaza trotuarele. Si poate cel mai tare m-a impresionat pe atunci, o pescarie, cu sute poate chiar mii de pesti, pe care puteam sa ii hranesc din mana si pe care nimeni nu voia sa ii pescuiasca. Ca sa vezi ce ramane in mintea unui copil...
Au urmate iesiri aproape anuale, la fel de bogate in experinte, contribuind din plin la dezvoltarea mea ca persoana, adapandu-mi pofta de mai bun si mai bine. Din pacate, sau nu, tot aceasta experienta m-a facut sa inteleg de ce nu imi place tara in care m-am nascut. Am sa incerc sa descriu pe scurt cateva aspecte care ma fac de-a dreptul sa sufar si sa imi doresc sa am viteza unui ghepard pentru a putea ajunge pe alte meleaguri cat mai repede.
Cine nu a auzit faimoasa replica "Nu-i problema, se rezolva" si de fapt nu se rezolva mai nimic sa ridice mana sus. O detest. Fie imi spui ca se poate face si o faci, fie imi spui ca nu se poate! e greu oare?
Nu suport lipsa de bun simt si lipsa bunei cresteri.
Nu suport ideea cum ca pentru a fi deservit de un functionar public (indiferent de domeniul de activitate) in mod civilizat si decent, trebuie sa ai "pile" sau sa fii pregatit "materialiceste" pentru a intra in gratiile marelui Functionar.
Nu suport larg raspanditul obicei conform caruia tot ceea ce depaseste spatiul intim-locuibil nu ma priveste. Romanii nu au grija de mediul in care traiesc, de strada pe care locuiesc, de gradina din fata blocului sa nici nu mai pomenesc. Tot ceea ce depaseste cei 70-100 metrii patrati personali nu mai are legatura cu ei, drept umare de ce ar avea grija?!
Mi se pare penibil ca majoritatea romanilor din aceasta tara fac lucrurile de ochii lumii - isi cumpara masini scumpe cand ei abia isi platesc chiria la garsoniera, isi cumpara haine mai mult sau mai putin de firma, insa neaparat cu eticheta mare "sa se vada pe ce au dat banii".
Urasc depravarea din aceasta tara si imi pare rau ca pretul de vanzare al romancelor scade pe zi ce trece. O fi criza de vina? Nu. Doar lipsa lor de incredere in fortele proprii si lenea/comoditatea. Sa recunoastem, e mult mai usor, pentru unele cel putin, sa se cracaneze decat sa se trezeasca in fiecare dimineata la 7 si sa faca o munca de birou.
Zilnic frumusetea romancelor este ridicata in slavi, cica ar fi cele mai frumoase din Europa si de ce nu, dupa unii, din lume. Nu mi se pare deloc asa. Frumusetea romancelor este una medie, mai rar apare una mai deosebita. Aceasta faima insa este datorata altui element si anume Sexului. Femeile romance sunt usoare si ieftine. Se dezbraca fara vreo prejudecata si umbla pe strada cu tot ce au ele mai intim la vedere. Asta este ceea ce ne scoate in evidenta in fata celorlalte tari. In toate calatoriile mele prin diverse tari, niciunde nu am vazut atatea femei-reclama pentru SEX ca la noi.
In sfarsit, poate cel mai mult ma deranjeaza lipsa seriozitatii in relatiile umane, fie ca e vorba de relatii socio-profesionale fie intime-personale. Drept doavada si faptul ca este foarte greu sa iti gasesti pe cineva de incredere cu care sa construiesti o relatie de durata. Oamenii sunt ahtiati dupa bani, avere, avutie materiala si uita cele mai importante aspecte: dragoastea, simplitatea si buna-cuviinta. Nimic nu conteaza pe lumea asta daca iti lipsesc aceste 3 ingrediente...cel putin pentru mine.
Din cauza celor enumerate mai sus, consider ferm ca m-am nascut in tara gresita. Va voi povesti in curand si despre tara mea de suflet...

Introducere

Ce m-a determinat sa imi fac si eu un blog? Pur si simplu memoria proasta pe care o am in dotare. Nu glumesc deloc-prietenii stiu. Desi am doar 27 de ani si nu sufar de vreun sindrom al uitarii, tind sa uit multe lucruri care mi se intampla, sa uit date, sa uit nume, sa uit evenimente, sa uit ce trebuie sa cumpar la piata...
De ce nu am ales un jurnal clasic? Pentru ca jurnalul-caiet se poate pierde, se poate murdari, se poate rupe si mai ales este greu de transportat-in special daca sunt mai multe. Drept urmare am ales mediul virtual. Asa vor putea si urmasii mei sa urmareasca ce a facut ruda lor Cristina cu viata ei. Poate le va fi de folos, poate nu...

Blogul nu va avea o tema anume ci va cuprinde, pur si simplu, ineptiile mele, durerile mele, parerile mele, bucuriile mele si nu in ultimul rand dorintele si visele mele..si cine stie ce altceva.
Intrucat sunt novice in ale scrisului si bloggingului orice sugestie, parere, propunere sau comentariu va fi bine venit si luat in considerare.

Si pentru ca este primul post, ma gandesc sa incep cu ceva usor, cum ar fi o lista - Lista Cristinei pe 2010, un fel de lista a rezolutiilor-dorintelor-viselor-sperantelor. Astfel imi doresc:
multa sanatate pentru mine si cei din jurul meu
sa fiu mai buna cu cei din jur
sa fiu mai putin repezita-adica mai cumpatata in reactii
sa ma mut impreuna cu iubitul meu
sa pun ceva banuti in pusculita - sa nu mai fiu fiica risipitoare'
un weekend in Italia
un weekend in Spania
sa citesc mai mult
sa incep sa invat o limba noua
sa merg in Corfu cu mami
sa ajut cel putin o persoana nevoiasa
un inel cu diamant - mai mult sau mai putin veritabil:)
sa ameliorez celulita-sa mananc mai sanatos si sa fac mai multa miscare

e mult, e putin...asa sa ma ajute Dumnezeu! la sfarsitul anului vom trage linia si vom vedea ce a iesit. Pana atunci, o sa iau fiecare zi...asa cum este! daca se intampla sa se indeplineasca si dorintele pe langa, cu atat mai bine.