sâmbătă, 20 februarie 2010

Esti si tu un strut?

De ce suntem atat de reticenti cand vine vorba de schimbare? De ce nu suntem in stare sa o imbratisam cu tot sufletul si sa mergem cu capul sus tot inainte? Pentru mine, schimbarile au adus intotdeauna ceva nou si bun (chiar daca am realizat acest lucru abia dupa un timp). Asa am evoluat si am devenit persoana care sunt azi. Si totusi, cand vine vorba de schimbare, prima reactie pe care o am este de inchistare. Nu stiu daca asta mi se intampla doar mie pentru ca asa imi spune zodiacul ca as fi (taur incapatanat adica), insa observ si in jurul meu destul de multa rezistenta la acest capitol. De exemplu: doi ani de zile am lucrat pentru o multinationala, care a decis subit si dintr-o data (pentru noi, angajatii) ca isi va externaliza serviciile financiare catre o companie indiana. In cifre asta insemna in jur de 450 de angajati vanduti indienilor, asa, pur si simplu, fara drept de apel. Eh sa vezi acolo rezistenta la schimbare. Miscari sindicale, frustrare, revolte, declaratii rasiste, ce mai, un intreg circ. Schimbarea insa s-a produs, indienii au venit si sincer recunosc ca ma bucur. Sunt convinsa ca au si ei partile lor mai putin bune, sau poate chiar vor veni cu reguli noi pe care le voi injura din suflet, insa, pe plan personal am castigat ceva. Am adaugat un plus la dezvoltarea mea. Am aflat lucruri interesante despre o noua cultura, am devenit mai toleranta si mai intelegatoare. Am mai urcat o treapta a evolutiei mele si asta este tot ceea ce conteaza pana la urma.
Oricare ar fi tipul de schimbare despre care vorbim, fie pe plan personal fie pe cel profesional, aceasta apare din nevoia de evolutie. Fara schimbare am ramane pe loc si am fi niste oameni limitati. Schimbarea ne adauga o plus valoare. Ne face mai puternici pentru ca stim ca i-am putut face fata. Schimbarea clar apare intr-un moment in care drumul pe care esti nu mai poate continua sau relatia in care esti nu mai poate evolua. Te lovesti de zid si te doare. Continui sa dai cu capul, in speranta ca zidul se va ridica fara sa faci vreo schimbare. Insa el nu dispare, iti da eventual o durere de cap si mai mare. Ai doua posibilitati in acest moment: ori iti iei o aspirina, iti trece durerea pe moment, insa cauza ramane, zidul ramane si e doar o chestiune de timp pana la urmatoarea migrena, fie te inarmezi cu ambitie si incredere si pasesti dincolo de zid. Ai incredere in fortele proprii si incredere in faptul ca schimbarea inseamna evolutie, inseamna o noua etapa si o noua sansa de a descoperi lucruri noi despre tine insuti/insati.
Esti intr-o relatie in care nu te mai simti bine si nu esti fericita, desi ar trebui? Paseste dincolo de zid, fii curioasa ce altceva mai bun are sa iti ofere viata si nu-ti fura sansa de a fi din nou fericita!
Esti constienta ca situatia in care lancezesti nu iti este favorabila? De ce sa nu treci dincolo de zid? De ce sa te multumesti cu putin cand ti se cuvine mai mult? Nu trebuie decat un pic de curaj. Daca te ajuta, inchide ochii si treci dincolo. Orice! Numai nu stagna! Nu ai cum sa descoperi ceva nou daca iti bagi capul in nisip. Asa ca nu mai fa pe strutul si imbratiseaza schimbarea. Vei fi surprinsa cat de bine iti va fi. Eu cu siguranta asta voi face;)

3 comentarii:

  1. Nu, nu cred ca sunt! :) Daca as fi fost, nu eram acum aici! Si care ar fi antonimul "strutului"? Pasare calatoare? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate, cred ca suntem cu totii reticenti la schimbari, probabil ca ne temem de necunoscut, oricum in momentul in care decidem sa facem schimbarea trebuie sa ne asumam si esecul, dar nu e nici o problema, facem iar o schimbare si se rezolva. :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. exact Butterfly;) tocmai in asta consta frumusetea, poti sa alegi, si daca nu iese, alegi altceva :D

    RăspundețiȘtergere