S-a copt oul in cuptor sau povestea facerii

Nu sunt eu mare planificatoare insa de un lucru eram sigura. Nasterea va fi planificata fara surprize si emotii.Mai mult trebuia sa fie o nastere in dublu...adica si cumnata trebuia sa fie programata in aceeasi zi, ca sa avem acelasi salon macar:) si toate acestea ar fi trebuit sa se intample in saptamana de dupa Pasti, asta asa ca sa ne bucuram si noi de sarbatori acasa. Toate bune si frumoase, pana in Vinerea Mare cand in urma unui control de rutina, cumnata este trimisa direct in sala de operatie sa il aduca pe lume pe urmas. Bun, asta e, se intampla si lucruri neprogramate. Incep sa ma obisnuiesc cu gandul ca voi fi singura in salon, dar asta este mergem mai departe. Si vine Sambata Mare, cand dis de dimineata ma ia cu dureri si ma fulgera gandul ca ASTA e ziua cea mare. Gand confirmat de nenea doctoru care ne spune sa ne indreptam cu pasi repezi spre spital. Adica sa incercam sa facem cei 250 de km pana in capitala cat mai repejor, dar totusi sa nu ne stresam. Drumul cu masina a fost foarte funny, pentru cineva care ar fi privit de afara. Un viitor tata extremmm de emotionat si stresat sa isi duca bagajul pretios pana la destinatie, o viitoare bunica speriata si cu gandul la puiul ei si la puiul puiului ei...si o viitoare mamica care cred ca era cea mai relaxata. Nu puteam fi mai fericita. Eram in masina, in drum spre spital, sa scap da burtica care deja imi devenise o povara. Nu aveam in gand nimic altceva decat ce bine va fi fara burta. Si recunosc, ma gandeam ce bine va fi sa merg la cumparaturi de haine pentru oameni fara burta si ce de mai sandale cu tocuri imi voi lua:D Cu apele curgand..pe sofer! ajungem la spital. Ma baga direct la pregateli de operatie si in 20 de minute scos la lumina una bucata bebeu tare dragut!
Si uite asa dupa vreo ora ajung in salonul cu cumnata, verisorii se intalnesc si ei, si incepe aventura de parinte:)
Sa va povestesc despre durerile de dupa cezariana?! Nuuu, fiecare femeie va trece la un moment dat prin acest pas..asa ca nu are sens sa va rapesc din surpriza:D
Si acum vin cu concluzia filosofica: intr-adevar nu intelegi cum e sa fii mama, pana nu devii una!Ma trezesc hlizandu-ma la bebeu si mirandu-ma de fiecare grimasa care face si gandindu-ma ca am cel mai destept bebelus din lume:))...pentru ca imi seamana:P
P.S: don't tell daddy:D