marți, 20 decembrie 2011

Credeam ca dragostea nu moare niciodata

Eram tanara si frumoasa si libera si optimista. Credeam ca voi iubi mereu si voi fi dorita mereu. Credeam ca sclipirea din ochii mei la vederea lui nu va disparea niciodata.
Acum insa ma cuprinde un soi de tristete cand il vad. Ceva a disparut din legatura dintre noi. Acea flacara nu mai exista intre noi. Ceva se intamplase de ne-am indepartat unul de altul. Eu nu mai sunt ceea ce am fost, el nu mai imi ofera nimic din ceea ce am nevoie. Sa fi disparut oare dragostea dintre noi?! Ne-am indepartat atat de mult de nu ne mai recunoastem reciproc? o fi vorba probabil de acelasi gen de dragoste, aceea despre care se spune ca dispare dupa primii 3 ani sau chiar mai repede daca nu depui efort sa o intretii. Iar eu nu am depus efort. Am presupus invariabil ca voi iubi mereu si voi fi iubita mereu fara vreun efort. Insa nu este asa. probabil daca ne vedeam mai des, probabil daca l-as fi privit mai des cu dragoste, probabil daca nu ar fi aparut altcineva in viata mea, probabil daca daca..probabil flacara nu s-ar fi stins. Acum...nu mai ramane nimic de facut. Vom mentine o legatura strict profesionala, ne vom vedea atunci cand ma voi simti pregatita de o schimbare, cand voi dori ceva nou, cand nimic din ceea ce am deja acasa nu ma va mai satisface.
Ne vom vedea in orele de program 9-20 caci doar atunci este deschis Fostul meu magazin preferat. Ca despre asta era vorba, in caz ca va gandeati la altceva:D


<3

Un comentariu:

  1. :)) Era mai trist daca era vorba de altceva...dar magazine sunt o gramada :))

    RăspundețiȘtergere