Comunicarea la greci (1)

Daca tot se tin lectii de engleza in Regat , sa va povestesc si eu cum stau grecii la capitolul politeturi de toata ziua. Din start trebuie spus ca ai mei greci sunt cam superficiali. Cand doua persoane se intalnesc, prima intrebare este "ce faci- ti kanis adica". Daca englezul cu bun simt si cu modestia in sange iti va raspunde cu un "nu prea rau" ei bine, grecii se lauda. Tot timpul. O posibila cauza a crizei actuale (asta ca o paranteza) Astfel domnul grec iti va raspunde cu "foarte bine-poli kala. poli orea". Si daca are si o zi buna iti va spune "mia hara - in traducere libera, o minunatie, nemaipomenit" dupa care te va intreba la randul lui acelasi lucru, insa nu te astepta sa aiba si rabdarea sa primeasca un raspuns din partea ta. Probabil va trece mai departe sa iti povesteasca ce mai e nou pe la el in cotet:)
Grecii nu au chef sa auda ca nu esti bine. Ca de fapt nici ei nu sunt bine. De fapt nimeni nu mai e bine la ora actuala in Grecia insa de ce sa mai intoarcem si cutitu in rana cand ne putem preface. Poate daca inchidem ochii trece si criza (asta tot ca o paranteza). Dar...sa nu dea vreun sfant sau vreun alt protector sa spui ce probleme ai pentru ca sigur in jumate de ora (cronometrat) afla tot orasul. Grecii savureaza o barfa buna mai ceva ca o gravida un ecler de ciocolata.

Pana data viitoare...sa curga ouzo! o seara frumoasa

Craciunul la greci

Sarbatorea mea preferata (si probabil nu numai a mea) este Craciunul. Ma cuprinde asa un spirit ludic cand vad beculete rosii si braduti veseli impodobiti ca as putea face orice. Craciunul la greci este sarbatorea nasterii Domnului in adevaratul sens al cuvantului. In Grecia nu exista Mos Craciun. El nu vine in 24 noaptea pe burlanul casei. In data de 24 respectiv 25 decembrie cuvintele cheie sunt familia, dragostea, veselia nasterii. Nu umbla nimeni ca nebunul dupa cadouri sa fie sub brad in seara de 24. Ceea ce mie personal imi place foarte mult. Mi se pare ca am uitat de fapt ce se sarbatoreste de Craciun. Mi se pare ca totul este numai marketing, numai campanii publicitare care mai de care mai scumpe, toate indreptate tinta spre consumatorul naiv care da buzna in magazine si cumpara tot ce vede cu ochii! Recunosc si eu asa am crescut si mi-a placut intotdeauan seara de 24 cand venea Mosu si gaseam surprizele sub brad. Insa nu simteam deloc de fapt despre ce era vorba in acea noaptea minunata. La greci Mosul vine pe data de 1 ianuarie. El se si numeste Mos Vasile, normal:) Si acest Mos Vasile este cel care aduce daruri la copilasii cuminti. Istoria spune ca Sfantul Vasile a fost cel care a pus bazele filantropiei ajutand copiii si familiie sarace. Ziua mortii lui, 1 ianuarie, a fost considerata de catre crestinii de atunci ca fiind o zi sfanta aducatoare de noroc si binecuvantare pentru noul an. Drept urmare a si ramas ca una dintre cele mai mari sarbatori ortodoxe. Asadar acest Sfant vasile este si cel care le aduce cadourile la copilasii greci. De altfel, el arata la fel ca si clasicul Mos Craciun si are aceeasi costumatie. Desi la inceput mi se parea o idee ciudata cum adica nu exista Mos Craciun, care vine cu daruri in noaptea de Craciun, cum adica copilul meu sa creasca fara sa stie ce e aia santa Claus dar acum mi se pare o idee fantastica. ma bucur ca va putea face diferenta intre ceea ce inseamna de fapt Craciunul si primitul darurilor. Craciunul va fi intotdeauna sarbatoarea familiei a dragostei a prieteniei si a sperantei si nu a goanei dupa jucarii costisitoare. Aia vom face in ianuarie:D

The wedding planner

Nu nu am un nou job, insa am nevoie de cineva care se pricepe la organizat..nunta! ca deh...casatorita cu acte sunt, copil am, deci trebuie sa merg si la biserica si trebuie sa crestinez pe micul print. Asa ca se anunta mare eveniment pentru anul ce vine. Eu, ca sa intelegeti, urasc nuntile. Urasc sa merg la nunti, urasc sa vorbesc despre nunti, nu m-am visat niciodata mireasa! oi fi ciudata eu. In viata mea am fost la doua nunti la care m-am simtit bine!! in rest...nu mai stiam pe unde e usa!va dati seama in Grecia, cam in fiecare weekend este cate-o nunta deci am fost la multe! Dar iaca de ce ti-e groaza nu scapi asa ca trebuie sa imi organizez nunta si botezul pe deasupra:) nu ca as stii de unde sa incep...ma uit dupa rochii..nu imi place nimic...si ce mi-ar placea sigur e de vreun designer supra cotat:D Eu sunt genul care isi cumpara haine de nivel mediu. Adica nu dau bani foarte multi pe haine pentru ca eu ma plictisesc repede de ele si prefer sa am mai multe decat doar cateva si alea sa fie de firma super tare. Nu am de gand sa port o rochie 10 ani doar pentru ca scrie numele vreunui domn important pe ea. Cu atat mai mult, sa dau o caruta de bani pe o rochie care o port cateva ore..si pe care dupa eveniment mai vreau sa o si trashuiesc intr-o sedinta foto. Sa va mai zic ca rochia trebuie sa fie comoda si practica deoarece va trebui sa alerg si dupa un print neastamparat. So, any ideas??:D
Eu am gasit una ce imi place...pentru motivul ca mi se pare comoda:D


ps: dca veti vreo sugestie, idee, ce e important sa fie la o nunta si ce nu, ce v-ar placea sa vedeti la o nunta si ce nu ati vazut...orice pont imi va fi de mare ajutor:*

Demoazele

Azi m-am gandit sa va fac cunostinta cu o prietena draga mie si care ma inspira de fiecare data si ma incarca cu energie pozitiva asa cum putine persoane reusesc. Prietena mea face totul din si cu pasiune si muuulta muulta dragoste. Iar aceasta dragoste si-o transpune in lucrusoare minunate gata a fi purtate de catre fete iubarete:)
Va arat si voua cateva din colectiile ei care mie imi plac mult.Poate va plac si voua;)




Va pun si linkul ei in caz ca vreti si voi un accesoriu sa va scoata din anonimat:D

linkul spre site se afla in titlu pentru ca nu stiu de ce nu imi insereaza linkul in postare:(..poate stiti voi cum sa fac??

Roz roz roz


Da stiu, am lipsit cam mult de pe blogul meu cel drag si mult iubit -de asta m-am gandit sa ii fac un cadou si sa il imbrac in roz, sa fie fericit si plin de energie. Poate va intrebati de ce am disparut (mai mult ca sigur ca nu). Va spun, pur si simplu creierul meu intrase intr-o gaura neagra. Nu am fost in stare sa scriu( a se citi "sa gandesc") vreo propozitie coerenta, ca de fraze nici nu vorbesc. Ok, nu ma criticati prea tare, nici acum nu ma simt sigura pe tastele mele:D dar incerc!! probabil schimbatul scutecelor, spalatul biberoanelor, pregatirea laptelui, mi-a sters cam tot ce tinea de imaginatie si creativitate in capul meu.

Nu caut scuze, caci este o placere si treaba asta, mai ales cand o faci cu atata dragoste pentru lumina din viata ta. Insa, am decis ca nu ma voi pierde printre biberoane si scutece ci ma voi catara pe mormanul de pampersi incercand sa regasesc copilul din mine pe langa bebele de langa mine (dc are vreun sens) si sa ma bucur de ceea ce am si ceea ce urmeaza sa am.

Si pentru ca orice inceput trebuie sa fie in forta:D se impun niste exercitii. Pentru cei ce ma cunosc stiu ca sportul este important pentru mine:) asa ca iata un site cool pentru idei de exercitii - dati cu clicku pe link, iar apoi alegeti grupa de muschi care va intereseaza si faceti exercitiile care va plac;) Pentru unii poate e mai usor sa faca exercitii acasa. Eu am inceput sa merg la sala de dragul de a vedea oameni asudand si muncind din greu pentru a fi in forma. Si apropo, la orele de aerobic, media de varsta este 45-70 ani ceea ce a fost un mic soc pentru mine, insa si o surpriza placuta. Nu de alta dar m-am gandit automat la mine, la 70 de ani, deci clar voi merge si atunci la sala:))

http://www.divine.ca/en/fitness-and-nutrition/exercise-finder/c_266/

Si daca terminati cu exercitiile, bucurati-va de o seara relaxanta

Se cauta babby sitter

Am inceput acest post plecand de la articolul Nebuloasei. http://nebuloasa.info/femei-nu-doar-mame Initial am incercat sa scriu un comment la ea pe blog insa nu am putut sa ma rezum doar la un simplu comentariu asa ca iacata-ma intrand in detalii. Mai nou, sau nu, s-a iscat un fel de "razboi rece" intre tabara femeilor devenite mame si tabara celor fara copilasi. Problema care se pune este de ce femeia devenita mama, isi umple viata, respectiv pagina de Facebook (ca la unele se confunda) cu pozele odraslelor. Si de ce nu cu poze cu ele si cu ce fac ele. Pai daca biata mama este singura nu prea poate sa se pozeze si normal ca isi pozeaza puiul. Atat probabil mai apuca si ea, sa faca niste poze cu bebele ei. Doi, daca e pagina ei de Facebook proprie si personala, oare nu suntem liberi sa facem ce vrem cu ea?! ma intreb io', asa ca Mircea Badea...Cine nu are chef sa vada pozele, fie scoate persoana respectiva din lista fie, daca ii este prietena apropiata, ignora si merge mai departe. Ce e asa de greu nu inteleg. Nebuloasa spunea in postul ei ca este mai mult interesata de ce face persoana-mama si nu ce face bebele. Pai ok, daca chiar ti-e prietena si daca chiar te intereseaza ce face cineva, sigur exista alte cai de comunicare decat o pagina de facebook.
Bun, mergem mai departe. Sunt de acord cu ceea ce se spune, ca o femeie doar pentru ca a devenit mama, nu trebuie sa uite de ea si de feminitatea ei si mai ales nu trebuie sa uite de cei din jur, adica de sot. Perfect de acord. Nici nu uita, va garantez. Eu chiar cred ca o femeie care inainte era cocheta si se ingrijea de aspectul ei va continua, asa cum poate, sa o faca si dupa ce apare Bebele.Insa, acuma sa ne legam de ce nu merge la coafor manichiura pedichiura si de ce nu poarta tocuri de 10 dupa 20 de ore de dadacit, mi se pare un pic exagerat. Iar cine nu dadea doi lei pe aspect fizic sau lumea din jur, normal ca nu va fi interesata nici acum si se va lasa acaparata de plod gasind in el scuza perfecta.
Fetelor, care inca nu sunteti mame, credeti-ma pe cuvant ca intr-adevar un copil ESTE cea mai mare realizare a unei femei. Poti sa ai cea mai stralucita cariera, cand iti privesti "productia proprie" nu mai conteaza nimic. Sa ridice mana acea mama care nu considera ca este asa. Eu personal nu cunosc. Ceea ce nu inteleg cele fara de copii inca, este, ca daca esti mama si nu ai o armata de bunici/soacre/bone in spate care sa te ajute, timpul care iti ramane la dispozitie este foarte putin. Timp in care majoritatea mamicilor fie se ocupa de restul gospodariei fie se odihnesc si ele saracele. Ceea ce multa lume nu intelege este ca acest BEBE, nou poposit intr-o familie, capteaza toata atentia unei mame. Si nu neaparat pentru ca este el cel mai dragalas lucru de pe planeta (desi este) ci pentru ca Bebele nu poate fi lasat singur si nu sta frumos singurel si in liniste nici o clipa. Si daca mai e si nazdravan, ca al subsemnatei, iti trebe planificare si sa mergi la toaleta da' mai la coafor. Asa ca, inainte sa judecati o mama ca este cu freza nefacuta si cu manichiura de dinainte de a intra in maternitate de ce nu mergeti frumusel sa faceti un pic pe baby-sitterul sa poata si prietena voastra merge la masaj:D
In concluzie, da, Bebele este cel mai important, si da, restul vin pe planul doi pentru simplul fapt ca aceasta faptura este total dependenta de mama. Asta insa nu inseamna ca trebuie sa uitam de noi ci trebuie sa depunem un efort in plus sa fim frumoase si dorite in continuare.Asa ca data viitoare cand se mai leaga vreo prietena de voi, ca va ocupati prea mult cu bebe, spuneti-le ca daca se ofera sa stea cu copilul, mergeti si voi la coafor-manichiura-pedichiura si masaj de relaxare;)
va pup pe toate cu sau fara bebei:D

S-a copt oul in cuptor sau povestea facerii

Nu sunt eu mare planificatoare insa de un lucru eram sigura. Nasterea va fi planificata fara surprize si emotii.Mai mult trebuia sa fie o nastere in dublu...adica si cumnata trebuia sa fie programata in aceeasi zi, ca sa avem acelasi salon macar:) si toate acestea ar fi trebuit sa se intample in saptamana de dupa Pasti, asta asa ca sa ne bucuram si noi de sarbatori acasa. Toate bune si frumoase, pana in Vinerea Mare cand in urma unui control de rutina, cumnata este trimisa direct in sala de operatie sa il aduca pe lume pe urmas. Bun, asta e, se intampla si lucruri neprogramate. Incep sa ma obisnuiesc cu gandul ca voi fi singura in salon, dar asta este mergem mai departe. Si vine Sambata Mare, cand dis de dimineata ma ia cu dureri si ma fulgera gandul ca ASTA e ziua cea mare. Gand confirmat de nenea doctoru care ne spune sa ne indreptam cu pasi repezi spre spital. Adica sa incercam sa facem cei 250 de km pana in capitala cat mai repejor, dar totusi sa nu ne stresam. Drumul cu masina a fost foarte funny, pentru cineva care ar fi privit de afara. Un viitor tata extremmm de emotionat si stresat sa isi duca bagajul pretios pana la destinatie, o viitoare bunica speriata si cu gandul la puiul ei si la puiul puiului ei...si o viitoare mamica care cred ca era cea mai relaxata. Nu puteam fi mai fericita. Eram in masina, in drum spre spital, sa scap da burtica care deja imi devenise o povara. Nu aveam in gand nimic altceva decat ce bine va fi fara burta. Si recunosc, ma gandeam ce bine va fi sa merg la cumparaturi de haine pentru oameni fara burta si ce de mai sandale cu tocuri imi voi lua:D Cu apele curgand..pe sofer! ajungem la spital. Ma baga direct la pregateli de operatie si in 20 de minute scos la lumina una bucata bebeu tare dragut!
Si uite asa dupa vreo ora ajung in salonul cu cumnata, verisorii se intalnesc si ei, si incepe aventura de parinte:)
Sa va povestesc despre durerile de dupa cezariana?! Nuuu, fiecare femeie va trece la un moment dat prin acest pas..asa ca nu are sens sa va rapesc din surpriza:D
Si acum vin cu concluzia filosofica: intr-adevar nu intelegi cum e sa fii mama, pana nu devii una!Ma trezesc hlizandu-ma la bebeu si mirandu-ma de fiecare grimasa care face si gandindu-ma ca am cel mai destept bebelus din lume:))...pentru ca imi seamana:P
P.S: don't tell daddy:D