Vine un moment in viata fiecarui om cand realizezi ca viata asa cum o stiai pana acum ia sfarsit. Si totul are sa se schimbe. Un astfel de moment traiesc eu acum. Am visat acest moment, am planuit acest moment, mi l-am inchipuit si l-am anticipat. Acuma nu mai trebuie. El s-a intamplat, iar vartejul sentimentelor este destul de ametitor. Sunt fericita pana la cer si inapoi. Uimitor, mi-e si frica. Vreau si nu vreau. Abia astept schimbarea, dar in acelasi timp nu vreau sa se schimbe nimic. Vreau ca totul sa ramana exact asa cum este in clipa asta. De fapt, prin minte mi se deruleaza imagini de cand eram mica. Cand invatam sa inot la bazinul de la gradinita. Cand ma duceam sa o iau pe mami de la lucru. Cand mergeam cu mami la cumparaturi si ma enerva ca nu aveam gusturi comune. Cand o asteptam pe geam sa vina de la lucru. Cand veneam acasa cu cate un zece si aveam parte de un intreg festin, ca deh, e desteapta fata lu mama. Cum mergeam la intalniri si mami nu dormea pana nu auzea cheia in usa. Cum plangeam la vreo “tragedie” amoroasa. Cand am intrat la facultate. Cand am terminat facultatea. Cand am plecat in lumea larga prima data. Cand m-am angajat prima data.. Viata mea de pana acum.
Acum intorc pagina. Mi-am dat demisia. Si plec din nou, in lumea larga. De data asta din iubire. Caci ma pune pe drumuri iubirea asta. Iar pentru mine cel mai important este sa fiu fericita. Iar daca fericirea mea inseamna o alta tara si o alta comunitate, fie. Stiu ca voi trece si peste acest hop, doar ma vor sustine cele mai dragi persoane mie. Asa ca, ne vedem din Grecia, caci acolo ma duce iubirea...
luni, 31 mai 2010
duminică, 18 aprilie 2010
Viata pe FF
Mi se pare mie sau viata a intrat pe fastforward? Si nu numai ca e pe FF dar parca e si pe banda negativa, in sens invers celui bun. As vrea macar un buton de pauza ca omenirea sa isi traga suflul, sa aiba putere sa mearga mai departe. Mi se ridica parul pe spate cand aud vorba aceea cum ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce. Caci suntem facuti sa ducem mult. In ultima luna nu stiu daca am auzit vreo stire pozitiva. Initial am incercat sa ignor, asa cum fac cu aproape tot ce nu ma afecteaza personal sau pe cei din jurul meu respectiv tara mea. Din pacate perimetrul se rastrange si efectele celor intamplate in lume ajung incet incet sa isi fac simtita prezenta sumbra in spatiul meu mic si personal. Daca pana acum am facut fata crizei economice cu brio ignorand-o, vorbind de la adapostul unui loc de munca sigur resemnata ca oricum nu pot schimba nimic, tragediile umane ce se deruleaza de ceva vreme incoace nu imi dau pace. Cutremure devastatoare au distrus viata milioanelor de oameni. Sute de mii de copii orfani mor de foame in timp ce eu stau frumos la caldurica in fata calculatorului si ma plang de viata grea. Femei kamikaze provoaca tragedii in mii de familii. Oameni sunt calcati pe trecerea de pietoni. Fete tinere se sinucid.
Acum o saptamana ma trezesc cu stirea ca Polonia a fost “decapitata” in urma unui accident aviatic. Adica un avion PREZIDENTIAL s-a prabusit. Avionul cel mai sigur dintr-o tara este scrum, impreuna cu 96 de personalitati poloneze, printre care si familia prezidentiala. Situatie cu atat mai dramatica cu cat toti acesti oameni si-au gasit sfarsitul exact in padurea in care si-au pierdut viata 22.000 de polonezi acum 70 de ani. Katyn, un loc blestemat cu siguranta….
Acum vreo luna a inceput sa se intensifice activitatea unui vulcan din Islanda. Eh, mare lucru. Undeva departe fumega un vulcan. Ei bine da, norul de cenusa a reusit sa puna stapanire pe toata Europa. 21 de tari au spatiul aerian inchis. Romania inclusiv. Nu pleaca si nu vine niciun avion. Oameni care nu ajung la lucru, oameni care nu isi vad copiii deoarece sunt prinsi pe cine stie ce aeroport. Oameni care nu mai pleaca in luna de miere pe insula exotica mult visata. Personalitati marcante din toata lumea care nu pot ajunge la inmormantarea familiei prezidentiale poloneze. Produse perisabile care nu mai ajung la destinatie, provocand pierderi uriase. Companii aeriene care se vor indrepta vertiginos spre faliment. In acelasi timp, agentiile feroviare se dezmortesc. Vagoane ce stateau frumos in bezna hambarelor isi urnesc rotile ruginite. Si toate nu ar fi atat de grave daca domnul Vulcan si-ar mai incetini activitatea…insa acest lucru se pare ca nu se intampla inca. Iar pe deasupra, se pare ca atunci cand acest vulcan are activitate, si cel de langa se pune in miscare, iar asta ar putea avea efecte chiar inimaginabile. Dar sa speram de bine…si la o saptamana mai buna.
Acum o saptamana ma trezesc cu stirea ca Polonia a fost “decapitata” in urma unui accident aviatic. Adica un avion PREZIDENTIAL s-a prabusit. Avionul cel mai sigur dintr-o tara este scrum, impreuna cu 96 de personalitati poloneze, printre care si familia prezidentiala. Situatie cu atat mai dramatica cu cat toti acesti oameni si-au gasit sfarsitul exact in padurea in care si-au pierdut viata 22.000 de polonezi acum 70 de ani. Katyn, un loc blestemat cu siguranta….
Acum vreo luna a inceput sa se intensifice activitatea unui vulcan din Islanda. Eh, mare lucru. Undeva departe fumega un vulcan. Ei bine da, norul de cenusa a reusit sa puna stapanire pe toata Europa. 21 de tari au spatiul aerian inchis. Romania inclusiv. Nu pleaca si nu vine niciun avion. Oameni care nu ajung la lucru, oameni care nu isi vad copiii deoarece sunt prinsi pe cine stie ce aeroport. Oameni care nu mai pleaca in luna de miere pe insula exotica mult visata. Personalitati marcante din toata lumea care nu pot ajunge la inmormantarea familiei prezidentiale poloneze. Produse perisabile care nu mai ajung la destinatie, provocand pierderi uriase. Companii aeriene care se vor indrepta vertiginos spre faliment. In acelasi timp, agentiile feroviare se dezmortesc. Vagoane ce stateau frumos in bezna hambarelor isi urnesc rotile ruginite. Si toate nu ar fi atat de grave daca domnul Vulcan si-ar mai incetini activitatea…insa acest lucru se pare ca nu se intampla inca. Iar pe deasupra, se pare ca atunci cand acest vulcan are activitate, si cel de langa se pune in miscare, iar asta ar putea avea efecte chiar inimaginabile. Dar sa speram de bine…si la o saptamana mai buna.
marți, 6 aprilie 2010
Flora si fauna corporatista
Nu de putine ori simt ca traiesc intr-o jungla. Inconjurata de tot felul de specimene, o flora si o fauna mai ceva ca in padurile tropicale. Viata cea de 8 ore dintr-o multinationala este exact asa. Plina de maimute ce se agita de colo colo, sar dintr-un copac in altul in speranta ca poate poate aterizeaza pe Copacul promisiunilor, insa de cele mai multe ori aterizeaza pe aceeasi creanga obisnuita si molfaie in continuare banana vestejita. Gorilele stau retrase in birouri inchise ermetic ca nu cumva microbul mediocritatii sa ajunga si la ele. Isi fac o falsa idee cum ca ar conduce lumea de acolo, cum ca ar trage atele, nu stiu insa ca sunt doar niste maimute un pic mai mari si nimic altceva. Daca faci o plimbare pe aleea din padure, sigur te vei intalni cu taratoare dizgratioase, care incearca sa te ameteasca, sa te vrajeasca, sa scoata ultimele barfe de la tine ca sa poata sa dea raportul mai departe. Mi-as baga tocul corporatist in capul lor mic si gol. Nu cred sa existe pe lumea asta ceva mai nefolositor ca si aceste fiinte insignifiante. Bun, mergem mai departe, si dam de o oaza feerica, plina de gasculite de toate culorile. Daca intri in perimetrul lor, te analizeaza instant din cap pana-n picioare, isi dau seama ca nu esti de-a lor, iti intorc gales dosul invelit in blugi Dolce si Gabana si se pun din nou pe cotcodacit sau gasculit?! Trebuie sa iesi din aceasta zona deoarece oricum nu te baga nimeni in seama...si nici nu cred ca ai vrea.
Mergem mai departe, dam de cativa prieteni, mai scoatem si noi o vorba doua. Fii pe faza ca apare girafa. Cu gatul lung, ochii mari si urechi ciulite, stie tot si vede tot. Nu ii scapa nimic, nu degeaba are gatul cel mai lung.
Ajung cu greu din nou in vagauna mea - trebuie sa ma grabesc, bufnitele stau la panda si raspandesc instant mesajul ca am depasit timpul minim acordat pentru explorarea mediului inconjurator. Ma ascund de ciocanitoare si cimpanzei enervanti si incerc sa imi vad in continuare de bananele mele. Poate astazi voi reusi sa le numerotez intr-un excel…………
L.E: din greseala am sters postarea, sper ca reusesc sa recuperez toate comentariile :(
Mergem mai departe, dam de cativa prieteni, mai scoatem si noi o vorba doua. Fii pe faza ca apare girafa. Cu gatul lung, ochii mari si urechi ciulite, stie tot si vede tot. Nu ii scapa nimic, nu degeaba are gatul cel mai lung.
Ajung cu greu din nou in vagauna mea - trebuie sa ma grabesc, bufnitele stau la panda si raspandesc instant mesajul ca am depasit timpul minim acordat pentru explorarea mediului inconjurator. Ma ascund de ciocanitoare si cimpanzei enervanti si incerc sa imi vad in continuare de bananele mele. Poate astazi voi reusi sa le numerotez intr-un excel…………
L.E: din greseala am sters postarea, sper ca reusesc sa recuperez toate comentariile :(
vineri, 19 martie 2010
Judecata de apoi
Ma gandeam eu asa deunazi cat de usor ne este noua sa criticam si sa judecam pe altii. Cand vine vorba despre viata altora zici ca suntem toti niste experti in psihanaliza. De multe ori ma surprindeam si eu dand sfaturi de parca as detine adevarul absolut. Ceea ce nu este nici pe departe asa :D. Insa, cand trebuie sa luam decizii pentru viata noastra sau trebuie sa judecam ceva “la rece” parca suntem niste gaste bete, dam din colt in colt pana cand ne doare capul si abia atunci ne dam seama ce ar trebui sa facem (bine, unii nici macar atunci). Probabil odata cu experienta si cu maturitatea va veni si schimbarea. La mine a venit in momentul in care m-am trezit “judecata” de persoanele din jurul meu si mi-am dat seama ca de fapt habar nu au cine sunt eu. Ma judeca si isi fac o parere, uneori superficiala, dupa care trag concluzia. Si nu pentru ca m-as preface sau as pretinde ca sunt altceva cand sunt in public, insa probabil informatia ajunge injumatatita la “receptori”, dupa care este filtrata prin prisma personalitatii fiecaruia si uite asa ajung sa fiu ceea ce nu sunt...
Mi-am dat seama ca si eu faceam acelasi lucru si nu este deloc bine. Nu ai de unde sa stii ce se ascunde in sufletul unui om si mai ales nu ai de unde sa stii ce motiveaza o anumita persoana si de ce este asa cum este sau de ce face anumite lucruri pe care le face. Tocmai de aceea fiecare persoana trebuie luata exact asa cum este si sa nu ne grabim sa o etichetam in secunda doi. Pentru ca nu suntem in masura sa facem acest lucru.
Nu suport persoanele care se lauda cum ca ar “ citi” o fiinta in doua minute. Si se pun si iti fac o descriere si o insiruire de caracteristici, mai ceva ca in cartile de analiza a personalitatii omului. Nu poti cunoaste un om poate nici dupa o viata traita langa el.
So, let’s not judge.....
Mi-am dat seama ca si eu faceam acelasi lucru si nu este deloc bine. Nu ai de unde sa stii ce se ascunde in sufletul unui om si mai ales nu ai de unde sa stii ce motiveaza o anumita persoana si de ce este asa cum este sau de ce face anumite lucruri pe care le face. Tocmai de aceea fiecare persoana trebuie luata exact asa cum este si sa nu ne grabim sa o etichetam in secunda doi. Pentru ca nu suntem in masura sa facem acest lucru.
Nu suport persoanele care se lauda cum ca ar “ citi” o fiinta in doua minute. Si se pun si iti fac o descriere si o insiruire de caracteristici, mai ceva ca in cartile de analiza a personalitatii omului. Nu poti cunoaste un om poate nici dupa o viata traita langa el.
So, let’s not judge.....
duminică, 14 martie 2010
Gandirea pozitiva 1
Trebuie sa va spun un lucru important despre mine. Veti vedea probabil de multe ori posturi despre gandirea pozitiva, Legile Atractiei si alte mecanisme pentru o viata mai buna. Asta pentru ca sunt o adepta a tot ce tine de pozitivism. Mie mi-a imbunatatit viata. Nu m-am nascut o optimista insa mi-am antrenat aceasta latura. Si in special m-a ajutat mama mea pentru care nimic in viata nu a fost destul de greu incat sa o darame si chiar daca a trecut prin niste experiente cumplite a reusit sa se ridice de fiecare data si sa mearga mai departe cu zambetul pe buze si cu multa dragoste. Asa am invatat ca nimic in viata nu imi va fi imposibil daca imi pun mintea la contributie.
Sunt atatea lucruri pe care le putem face chiar si atunci cand nu mai vedem acea faimoasa luminita de la capatul tunelului. Uitati-va un pic la acest clip:
Si acum ganditi-va inca o data: chiar aveti o viata asa de grea? Chiar aveti motive de depresie? Chiar nu puteti face nimic ca sa va imbunatatiti starea de spirit?
Poti sa faci mai mult si mai mult. Nu ai niciun drept sa renunti, pentru ca Dumnezeu te-a inzestrat cu atatea calitati si atata putere ca tu sa le folosesti spre binele tau. Nu fi dusmanul tau! Si mai ales nu te razbuna pe tine. Daca renunti si daca nu faci tu ceva pentru starea ta de bine, te intorci impotriva ta. Si numai impotriva ta. Sigur, si cei din jur vor fi afectati de atitudinea ta insa pana la urma, fiecare isi vede de viata lui. Iar tu vei fi singura/rul care va pierde.
Ca orice lucru de pe planeta asta, si gandirea pozitiva se invata. Trebuie doar vointa si bunavointa. Dar cel mai important lucru care trebuie inteles este ca totul depinde de tine. Doar TU ai puterea de a face schimbarea. TU trebuie sa vrei si tot TU trebuie sa faci. Nimeni altcineva nu poate sa faca pentru tine.
De exemplu, puteti incepe cu lucruri simple care va pot ajuta sa va antrenati mintea sa devina ceea ce va doriti:
1. Primul si primul lucru, urmariti-va gandurile negative de genul: nu pot sa fac, nu o sa imi iasa, va fi rau daca fac asa, ati prins ideea. Schimbatile cu unele pozitive: pot sa fac, sunt in stare, am tot ceea ce este nevoie pentru a realiza acest lucru. Alungati negativismul deoarece el va tine pe loc. Acesta este un exercitiu pe care trebuie sa il faceti zi de zi, ora de ora. Si eu fac acelasi lucru.
2. Va intalniti cu necunoscuti. Primul impuls este sa incepem sa carcotim, sa spunem ce nu ne place la respectiva persoana sau sa facem presupuneri rautacioase. Data viitoare opriti-va si luati-o pe partea cealalta. Ganditi-va ca va este prietena, ganditi-va cate calitati poate sa aiba respectiva persoana si ce ati putea sa invatati de la ea.
3. Vremea e urata afara, mai ca nu ne vine sa ne aruncam de pe un mare munte. Nu insistati asupra acestui gand negativ. Si ce daca afara e totul gri si noroios si urat? Puneti-va o muzica buna, faceti-va un ceai si ganditi-va la toate lucrurile frumoase care va inconjoara si cu care ati fost binecuvantati. Iubiti persoanele din jurul vostru, chiar si animalutele si lasati-va iubiti. O sa vedeti cum incet rasare si soarele…chiar si numai in sufletele voastre.
4. Nu uitati si repetati-va constant ca puteti face orice. Stabiliti-va un tel si mergeti cu incredere spre el. Nu se poate intampla nimic rau. Eventual doar sa il depasiti.
Si poate cel mai important antrenati-va sa fiti persoane mai bune. Sa iubiti tot ce este frumos in viata asta si sa va iubiti pe voi insiva mai mult decat orice.
Sunt atatea lucruri pe care le putem face chiar si atunci cand nu mai vedem acea faimoasa luminita de la capatul tunelului. Uitati-va un pic la acest clip:
Si acum ganditi-va inca o data: chiar aveti o viata asa de grea? Chiar aveti motive de depresie? Chiar nu puteti face nimic ca sa va imbunatatiti starea de spirit?
Poti sa faci mai mult si mai mult. Nu ai niciun drept sa renunti, pentru ca Dumnezeu te-a inzestrat cu atatea calitati si atata putere ca tu sa le folosesti spre binele tau. Nu fi dusmanul tau! Si mai ales nu te razbuna pe tine. Daca renunti si daca nu faci tu ceva pentru starea ta de bine, te intorci impotriva ta. Si numai impotriva ta. Sigur, si cei din jur vor fi afectati de atitudinea ta insa pana la urma, fiecare isi vede de viata lui. Iar tu vei fi singura/rul care va pierde.
Ca orice lucru de pe planeta asta, si gandirea pozitiva se invata. Trebuie doar vointa si bunavointa. Dar cel mai important lucru care trebuie inteles este ca totul depinde de tine. Doar TU ai puterea de a face schimbarea. TU trebuie sa vrei si tot TU trebuie sa faci. Nimeni altcineva nu poate sa faca pentru tine.
De exemplu, puteti incepe cu lucruri simple care va pot ajuta sa va antrenati mintea sa devina ceea ce va doriti:
1. Primul si primul lucru, urmariti-va gandurile negative de genul: nu pot sa fac, nu o sa imi iasa, va fi rau daca fac asa, ati prins ideea. Schimbatile cu unele pozitive: pot sa fac, sunt in stare, am tot ceea ce este nevoie pentru a realiza acest lucru. Alungati negativismul deoarece el va tine pe loc. Acesta este un exercitiu pe care trebuie sa il faceti zi de zi, ora de ora. Si eu fac acelasi lucru.
2. Va intalniti cu necunoscuti. Primul impuls este sa incepem sa carcotim, sa spunem ce nu ne place la respectiva persoana sau sa facem presupuneri rautacioase. Data viitoare opriti-va si luati-o pe partea cealalta. Ganditi-va ca va este prietena, ganditi-va cate calitati poate sa aiba respectiva persoana si ce ati putea sa invatati de la ea.
3. Vremea e urata afara, mai ca nu ne vine sa ne aruncam de pe un mare munte. Nu insistati asupra acestui gand negativ. Si ce daca afara e totul gri si noroios si urat? Puneti-va o muzica buna, faceti-va un ceai si ganditi-va la toate lucrurile frumoase care va inconjoara si cu care ati fost binecuvantati. Iubiti persoanele din jurul vostru, chiar si animalutele si lasati-va iubiti. O sa vedeti cum incet rasare si soarele…chiar si numai in sufletele voastre.
4. Nu uitati si repetati-va constant ca puteti face orice. Stabiliti-va un tel si mergeti cu incredere spre el. Nu se poate intampla nimic rau. Eventual doar sa il depasiti.
Si poate cel mai important antrenati-va sa fiti persoane mai bune. Sa iubiti tot ce este frumos in viata asta si sa va iubiti pe voi insiva mai mult decat orice.
sâmbătă, 13 martie 2010
Auditie muzicala
Unul dintre lucrurile fara de care nu prea imi vad viata este muzica. O melodie buna poate sa ma faca sa ma simt bine ore intregi sau poate sa imi schimbe starea de spirit instant. Educatia muzicala mi-am facut-o in primii 6 ani de scoala la Liceul de Muzica din Timisoara. Aici am invatat ce inseamna muzica buna si ce nu. Vinerea era intotdeauna seara de concerte la Filarmonica Banatul unde trebuia sa fim prezenti. Chiar daca pe atunci mergeam la concerte ca sa vedem baietii din clasele mai mari care ne placeau si care ne ignorau cu mare clasa, muzica s-a strecut in creierul si sufletul meu si s-a instalat direct in inima mea. Ascult orice fel de muzica, atata timp cat nu se transforma in poluare fonica.
Am sa va dau cateva exemple, in functie de activitatile mele. Astfel, dimineata, cand trebuie sa imi dezlipesc genele, cand trebuie sa imi asorteze hainele si trebuie sa ma machiez, ascult ceva de genu:
1.http://www.youtube.com/watch?v=aIrCFrFpHvw
La lucru, am nevoie de o muzica in surdina ca altfel imi disturba procesul creator al rapoartelor insa ritmata ca sa ma tina in priza. Asa ca merg cam pe acest stil:
2. http://www.youtube.com/watch?v=glvQn5rd_hI&feature=related
Cand vine vremea pentru sport si asudat din greu, clar am nevoie de asa ceva:
3. http://www.youtube.com/watch?v=VniODku_REE
Ma simt melancolica si mi-e dor de imbratisarile prietenului meu, merg pe:
4. http://www.youtube.com/watch?v=ecbWch6Gjck&feature=related
Cand am chef de distractie nu se poate fara:
5. http://www.youtube.com/watch?v=9tIYpvlQP_s
Si inchei cu o muzica simfonica, ca se ne desfundam timpanele. Este una dintre preferatele mele, o muzica care imi face pielea de gaina si imi da fiori pe sira spinarii.
6. http://www.youtube.com/watch?v=0t4ei1khHPI&feature=related
Enjoy!
PS: oare stie cineva cum sa fac sa se vada videoclipurile direct pe pagina asta?
Am sa va dau cateva exemple, in functie de activitatile mele. Astfel, dimineata, cand trebuie sa imi dezlipesc genele, cand trebuie sa imi asorteze hainele si trebuie sa ma machiez, ascult ceva de genu:
1.http://www.youtube.com/watch?v=aIrCFrFpHvw
La lucru, am nevoie de o muzica in surdina ca altfel imi disturba procesul creator al rapoartelor insa ritmata ca sa ma tina in priza. Asa ca merg cam pe acest stil:
2. http://www.youtube.com/watch?v=glvQn5rd_hI&feature=related
Cand vine vremea pentru sport si asudat din greu, clar am nevoie de asa ceva:
3. http://www.youtube.com/watch?v=VniODku_REE
Ma simt melancolica si mi-e dor de imbratisarile prietenului meu, merg pe:
4. http://www.youtube.com/watch?v=ecbWch6Gjck&feature=related
Cand am chef de distractie nu se poate fara:
5. http://www.youtube.com/watch?v=9tIYpvlQP_s
Si inchei cu o muzica simfonica, ca se ne desfundam timpanele. Este una dintre preferatele mele, o muzica care imi face pielea de gaina si imi da fiori pe sira spinarii.
6. http://www.youtube.com/watch?v=0t4ei1khHPI&feature=related
Enjoy!
PS: oare stie cineva cum sa fac sa se vada videoclipurile direct pe pagina asta?
vineri, 12 martie 2010
Vineri, la sfarsit de program
Ma doare capul. Ma dor salele. Ma doare coloana si ma doare sezutul. Nu, nu am vreo boala incurabila doar ma resimt dupa o saptamana de stat garbovita in fata calculatorului. Din motive "tehnice" nu am ajuns deloc la sala saptamana asta. Si ma simt groaznic. Abia astept ziua de maine sa pot sa merg sa trag de fiarele alea pana le rup:)
Iubesc ziua de sambata. Este ziua cand ma rasfat. Dau o raita prin magazine, si chiar daca nu cumpar nimic, admir noile colectii si noile culori de primavara. Urasc faptul ca este frig si ninge si ploua. Nu pot nici macar sa imi cumpar haine de primavara, ca numa le-as tine in dulap si mi-ar fi ciuda ca nu le pot purta. Vreau sa vina primavara, sa pot sa dau jos straturile de haine groase de pe mine, sa pot sa port pantofiori cu toc, sa pot sa port rochite inflorate....
Sa (imi) revin...Dupa tura de salivat in vitrine, ma duc la masajul bine meritat. Nu este de relaxare, este masajul de fiecare saptamana, si anume anticelulitic. O jumatate de ora in care piciorutele mele doua sunt masate cu un aparat mareeee iar eu nu fac altceva decat sa ma scufund in ganduri Zen... Ies plutind de acolo, convinsa ca nu mai am strop de celulita si ma simt grozav:D
Dupa tura de masaj, urc inca un etaj si ajung la sala de sport. Aici este taramul meu de vis: oameni care muncesc din greu pentru formele lor, asudati si extenuati care isi imping limitele -si chiar reusesc sa le depaseasca. Aparate care scartaie,benzi ce ruleaza la viteze mari, ce mai...un intreg arsenal numai si numai pentru sanatatea si bunastarea corpului. Si numai cand vorbesc de sala si ma simt deja mai bine :)
Ajung seara acasa, intr-o dulce moleseala, ma arunc in pat si ma cufund in cartea nou achizitionata. Ce altceva poti sa iti mai doresti de la viata....
Weekend relaxant la toata lumea!
Iubesc ziua de sambata. Este ziua cand ma rasfat. Dau o raita prin magazine, si chiar daca nu cumpar nimic, admir noile colectii si noile culori de primavara. Urasc faptul ca este frig si ninge si ploua. Nu pot nici macar sa imi cumpar haine de primavara, ca numa le-as tine in dulap si mi-ar fi ciuda ca nu le pot purta. Vreau sa vina primavara, sa pot sa dau jos straturile de haine groase de pe mine, sa pot sa port pantofiori cu toc, sa pot sa port rochite inflorate....
Sa (imi) revin...Dupa tura de salivat in vitrine, ma duc la masajul bine meritat. Nu este de relaxare, este masajul de fiecare saptamana, si anume anticelulitic. O jumatate de ora in care piciorutele mele doua sunt masate cu un aparat mareeee iar eu nu fac altceva decat sa ma scufund in ganduri Zen... Ies plutind de acolo, convinsa ca nu mai am strop de celulita si ma simt grozav:D
Dupa tura de masaj, urc inca un etaj si ajung la sala de sport. Aici este taramul meu de vis: oameni care muncesc din greu pentru formele lor, asudati si extenuati care isi imping limitele -si chiar reusesc sa le depaseasca. Aparate care scartaie,benzi ce ruleaza la viteze mari, ce mai...un intreg arsenal numai si numai pentru sanatatea si bunastarea corpului. Si numai cand vorbesc de sala si ma simt deja mai bine :)
Ajung seara acasa, intr-o dulce moleseala, ma arunc in pat si ma cufund in cartea nou achizitionata. Ce altceva poti sa iti mai doresti de la viata....
Weekend relaxant la toata lumea!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)