Aventura numita sarcina

Au trecut 7 luni de sarcina. Si au trecut ca vantul si ca gandul.Au mai ramas 2 luni si un pic pana ce va iesi la lumina faptura ce se ascunde in burtica mea. Desi nu se prea ascunde mai nou ci isi face simtita prezenta din ce in ce mai mult. Da din picioare, da din maini, imi pune la incercare rezistenta vezicii si imi face semne cand ii dau ciocolata. Ce a insemnat pentru mine aceasta perioada? O poteca noua a vietii, pe care nu stiam ca voi ajunge, de fapt nici nu era in plan sa fac o astfel de excursie. Si ca toate lucrurile neplanuite, parca ies mai bine si parca te bucuri de ele mai mult. Asa am facut si noi, ne-am bucurat de toata aceasta odisee, ne-am hlizit unul la altul dupa fiecare ecografie si ne gandim cu nerabdare in fiecare seara, oare cum va fi aceasta faptura si cati nervi ne va manca:D
Din punct de vedere pur tehnic am avut si am parte de diverse modificari: burta creste cum nu ai crezut vreodata ca se poate, te doare ba una ba alta, ai arsuri de stomac, trebuie sa iti schimbi obiceiurile de somn, dormi cu perne de sustinere si te plimbi la toaleta de zici ca e sport national.
Lumea ma tot intreaba daca m-am ingrasat. Nu, nu am luat grasime pe mine, doar burta s-a marit. Acuma aici s-ar putea sa supar unele mame, insa din experienta mea nu ai cum sa te ingrasi (mai mult de 10-12 kg) daca iti mentii aceleasi obiceiuri culinare (normale adica) ca inainte de sarcina. Sarcina nu presupune sa mananci pentru doi. Copilul va lua in greutate si isi va lua toate elementele esentiale de la tine. Asa ca nu exista nici un motiv pentru a dubla cantitatea ingerata. Personal nici nu prea stiu cum pot unele sa manance mai mult deoarece mie parca mi s-a micsorat stomacul si se umple imediat. In ce priveste poftele de gravida, din nou, mamicile care au fost pofticioase inainte de sarcina si s-au abtinut de dragul siluetei cu siguranta vor avea pofte si in sarcina iar acum au un motiv sa si le satisfaca. Eu am avut mai mult anti-pofte si nu pofte. Daca inainte adoram gratarul, carnea in general de orice fel la gratar, acuma nici sa o vad nu imi mai vine. Carnea o mananc acum doar gatita si inecata in diverse sosuri. O singura pofta tin minte ca m-a tinut vreo 2 zile pana cand barbatul vietii mele a reusit sa imi faca rost si anume prune acre:)si asta in plin octombrie. Bine, tinand cont ca sunt in alta tara si nu in Romania, ma mai apuca pofta de cate o sarma, de cate o slaninuta sau sunca buna de casa. Dar astea nu cred ca tin neaparat de sarcina :)
Si cam asa au decurs aceste luni. Acuma pe ultima suta, urmeaza o serie de cumparaturi pentru bebe, modificarea spatiului interior care va trebui sa acomodeze de acum incolo 3 persoane si nu doua...si bineinteles, pregatirea psihologica pentru maratonul ce va urma.
Sa nu mai lungesc vorba, un lucru e sigur: o sarcina intr-adevar aduce o mare schimbare in cuplu. Uniunea dintre cele doua persoane devin sacra, devin de 100 de ori mai intensa si fiecare dintre parteneri il vede pe celalalt asa cum nu l-a vazut pana acuma. Ca femeie, iti admiri barbatul pentru ca face cuminte si ascultator toate cate le mai ceri si uneori mai ai tendinta sa si exagerezi:D Sa nu mai mentionez zilele cand hormonii isi mai fac de cap si devii de-a dreptul insuportabila, dar el stie ca tu nu esti de fapt asa si asteapta rabdator sa iti treaca. Te umpli de emotie cand il vezi cum isi face planuri pentru activitatile care le va face cu copilul, cum sta langa burtica ta si vorbeste singur, convins fiind ca mesajul ajunge la bebe si cate si mai cate gesturi mici dar care imping dragostea ta pentru el acolo unde nu credeai ca va ajunge vreodata.
Pe de cealalta parte, pentru barbat devii mama copilului lui. Te pune cu o treapta mai sus decat cea pe care deja erai. In ochii lui esti zeita fertilitatii, nu altceva:) asa ca temperatura in cuplu creste;) intr-un cuvant o experienta minunata!
Data viitoare va voi impartasi cateva din ritualurile de infrumusetare ale unei femei gravide si cum trebuie sa ne adaptam la noul status de femeie cu greutate:D

Grecia si barbatii ei

Zilele trecute a fost prezentat la televizor un interviu cu Britney Spears, mare fan al Greciei..desi nu a vizitat inca niciodata aceasta tara. Oricum fata a fost intrebata ce stie despre Grecia iar ea a raspuns ca stie de souvlaki, de insule, de Elena Paparizou (ma mir) si stie ca Grecia este tara in care baietii/barbatii nu pleaca din casa mamei inainte de 30 de ani. Stateam sa ma gandesc daca imi vine in cap vreo alta tara cu aceasta caracteristica….si nu prea imi vine. Poate stiti voi si ma ajutati 
Cum spunea si Britney intr-adevar asa este. Aici in general copiii nu se prea grabesc sa plece de langa parinti. Pleaca doar in caz de necesitate –fie cu scoala, fie sunt nevoiti sa lucreze in alte orase decat cele natale, fie fac parte din cei care migreaza din provincie in capitala in cautarea unui destin mai bun. In rest, copilasii stau langa mama. Chiar daca au implinit 30 de ani, baieteii tot prefera caldura caminului parintesc, unde masa este pusa in fiecare zi la aceeasi ora, hainele sunt curate si asezate frumos la locul lor si in principiu cam orice moft este satisfacut la comanda. De ce ar pleca cineva in astfel de conditii? Sa stea singurel undeva?? Nuuuuu. Fetele, ca de obicei sunt mai sprintene si eventual pleaca pe la 29 de ani, in caz ca isi gasesc jumatatea. Caz in care se muta impreuna cu sotiorul…si dupa toate cercetarile, in casa soacrei. Si stau acolo pana se va ridica casa noilor insuratei. In imediata apropiere a casei parintesti asta daca nu se construieste exact deasupra sau ca o extensie a casei parintesti. De aceea daca veti calatori prin Grecia, poate veti observa case care par neterminate. Au un etaj sau doua, iar deasupra, in loc de acoperis, ies niste fiare. Sunt lasate exact pentru acest scop. Astfel casa poate sa fie inaltata cand vine momentul.
Barbatul in Grecia are un loc aparte. De mic este facut sa inteleaga ca este cu o treapta mai sus, tocmai pentru ca este Baiat. O familie nu este completa pana nu are un mostenitor asigurat. El este cel care va duce numele mai departe. Chiar si pe strada, un barbat frumos va fi admirat si bineinteles deochiat, mai mult decat ar fi o femeie frumoasa. O femeie va complimenta si va accepta mai greu frumusetea altei femei insa in fata unui barbat frumusel nici una nu rezista. Si doamne ajuta, tara e plina de baieti frumusei. Asa ca dragelor, ce ziceti de o vacanta pe meleaguri elene?

Un an cum nu a mai fost altul

Am recitit primul post al acestui blog si nu imi vine sa cred ca a trecut déjà un an(aproape) de cand l-am scris. Incredibil cat de rapid se deruleaza viata noastra si din pacate noi inca ne batem capul si ne pierdem timpul cu lucruri inutile. Sau poate ele sunt cele care conteaza pentru noi si ne fac placere? Cine stie. Cert e, ca a trecut anul si citind lista mea de dorinte pe acest an pot spune ca sunt multumita. Chiar indraznesc sa spun, ca anul 2010 a avut in plan pentru mine ceva la care eu nici nu m-am gandit insa care m-a facut, in cele din urma, extrem de fericita. Se pare ca cineva acolo sus stie mai bine ce sa ne ofere si cand…pe langa dorintele noastre efemere si puerile.
Astfel spuneam eu ca vreau:
multa sanatate pentru mine si cei din jurul meu – Dumnezeu ne-a ocrotit de problem grave
sa fiu mai buna cu cei din jur – vreau sa cred ca am reusit insa e loc de mai bine
sa fiu mai putin repezita-adica mai cumpatata in reactii- aici…ce sa spun, de repezita tot repezita sunt
sa ma mut impreuna cu iubitul meu – asta da realizare
sa pun ceva banuti in pusculita - sa nu mai fiu fiica risipitoare'- cam greu…tot incerc, important e ca ma stradui si am deschis chiar si un cont pentru acest scop nobil. Bineinteles contul se goleste ori de cate ori ….e nevoie:D
un weekend in Italia – nu am reusit anul acesta
un weekend in Spania – nici aici nu am ajuns
sa citesc mai mult – nu stiu daca mai mult, dar la fel ca in ceilalti ani
sa incep sa invat o limba noua- am fost cam ocupata pentru asa ceva. Am inceput sa imi perfectionez insa limba greaca asa ca tot e ceva
sa merg in Corfu cu mami – in Corfu nu am ajuns, dar am fost pe Zakynthos..asa ca se pune
sa ajut cel putin o persoana nevoiasa – am facut ce am putut si pentru cine am putut
un inel cu diamant - mai mult sau mai putin veritabil:) – o da cu mult peste asteptari
sa ameliorez celulita-sa mananc mai sanatos si sa fac mai multa miscare – hmmmm, am si uitat de celulita  ..ca sa vezi cum te poti schimba intr-un an. Banuiesc ca e tot acolo ca doar nu o fi plecat in vacanta, insa chiar nu o mai vad. M-oi fi obisnuit cu ea…si ea cu mine :D
Si cel mai notabil lucru, demn de pus pe lista lui 2010, care a venit ca un soc instant, emotie mare, lacrimi…de frica, un zambet incert, o imbratisare calda si un ras din tot sufletul..exact in aceasta ordine, sarcina noastra. Fructul iubirii noastre. La 5 luni, am o burtica pe care o iubesc si care este iubita cum nu am crezut ca se poate:D

Si cam acestea au fost evenimentele importante din 2010. Una peste alta un an bun. Imi doresc ca 2011 sa fie cel putin la fel de bun. Sa avem sanatate cu totii si cu mai multa iubire, pentru ca asta este ceea ce conteaza cel mai mult intr-o viata de om. Nu avem nevoie nici de bogatii nemasurate nici de achizitii nenumarate…avem nevoie de caldura sufleteasca si avem nevoie de oameni care ne iubesc si pe care sa ii iubim la randul nostru. Asta este ceea ce va doresc eu de Anul Nou!!!!!

Zile onomastice la greci

Pentru cine nu stie, la greci ziua numelui este una din cele mai importante zile dintr-un an. Ei nu isi serbeaza ziua de nastere ca si la noi ci ziua numelui. Si poate este chiar mai frumos pentru ca nu isi amintesc in fiecare an cum trece timpul ci se bucura de numele pe care il poarta. Bineinteles toti grecii au un nume, cel putin, care se regaseste in calendarul ortodox. De fapt este foarte probabil ca intr-o familie sa fie cel putin doua trei persoane care poarta acelasi nume pentru ca numele se transmite de la bunic la nepot. Si pentru ca saptamana trecuta a fost Sf Petru si Pavel, am fost si noi la un Petru - Petros adica. Nu te invita nimeni insa este obligatia ta, daca te consideri un bun prieten, sa mergi cu o bautura/prajitura la cel sarbatorit. Petrul nostru, fiind mai in varsta, avea multi prieteni, asa ca ne-am trezit la un adevarat ospat. Aproximativ 50 de persoane stateau frumos la 2 mese mari in bucataria de vara, sub cerul liber. Nu stiu cum se face dar tot timpul la sindrofii de genul ajungem ultimii.Oi fi eu de vina, cu trusa mea de machiaj cu tot?! dar asta e, nu poti combina trei culori asa in 3 trei minute!! nu de alta dar aici lumea este fooarte atenta la detalii si sigur vei fi analizata din cap pana in picioare astfel ca fiecare amanunt trebuie sa fie bine pus la punct. Revenind la poveste, ajungem noi acolo, in timp ce lumea era la masa si ne urmarea atent din toate colturile. Trebuia sa salutam respectuos pe toata lumea, sa intrebam ce mai fac unii si altii, sa ne jucam cu vreun bebe care lua si el parte la ospat sau sa explicam la tanti bunicile cum ca ne-am logodit, ca sunt din Romania si uite asa, am ajuns la locurile noastre extenuati dar gata pregatiti pentru a ne arunca la bunatati. Pentru ca erau din plin: miel bineinteles cu lamaie, mousaka de vinete, cartofi cu carnita de porc si bineinteles salata greceasca cu feta si bine imbibata in ulei de masline. Dulciuri si fructe.
Cum bine stiti deja, stam intr-un orasel, unde obiceiurile si credintele vechi inca se tin si lumea chiar se ghideaza dupa ele. Am fost deocheata de bunici si des-deocheata (ca nu stiu cum sa ii spun altfel) ca nu cumva sa ma apuce durerea de cap. Tot pentru cine nu stie, deochiul este foarte raspandit pe aici. Daca esti deocheat, te doare capul si ai stari de somnolenta, adica casti cam mult. Si eu care credeam in tot acest timp ca sunt o somnoroasa, eram de fapt deocheata:)) nah noroc ca m-or dez-deocheat si pot trai linistita pana la urmatorul deochi:D
Astfel, mancata, bauta si deocheata am plecat acasa la culcarica. Cam asa arata o zi de sarbatoare la greci:)

Viata a la grecque

Azi se implinesc 2 saptamani de cand am aterizat pe taram grecesc. Nu stiam ce ma asteapta si cum va fi. Stiam doar ca ma asteapta dragostea mea si mi-a fost de ajuns sa iau decizia de a pleca din tara mea. Au trecut 2 saptamani si nu pot sa spun ca am de ce sa ma plang. Din potriva, asteptarile mi-au fost depasite. Iubitul meu stie ca sunt departe de casa mea si mama mea asa ca incearca cum poate mai bine sa umple golurile si sa imi faca mai usoara trecerea timpului pana cand va veni si mami in vizita. Viata in Grecia, din punctul meu de vedere, este mult mai frumoasa. Ori sunt eu subiectiva fiind aproape de iubirea mea ori chiar ceva se intampla aici. Cred ca totusi are de-a face cu aerul salin:D - briza marii care te loveste chiar si de la cativa km departare, soarele care dogoreste in mod placut sau mirosul de souvlaki care se pregateste in fiecare seara, una dintre ele sau toate trei ma fac sa ma simt euforica. Nu locuim in Atena, suntem cum s-ar spune la tara, intr-un oras de cam 4-5000 de locuitori. Putini dar suficienti. Incep deja sa cunosc pe tanti de la chiosc, pe tanti vecinile care stau in fiecare seara pe terasa si ne salutam respectuos, pe nenea pescaru care insista sa imi faca un peste mare intr-o seara, si bineinteles pe patronii de la terase care stiu deja ca trebuie sa imi aduca un bol cu chipsuri langa sucul meu de fiecare seara. Oamenii sunt calzi si deschisi, cel putin aparent. Mai mult, nici nu ma intereseaza. Pentru un oras mic, Andravida - pentru ca asa se numeste localitatea, are destule baruri si restaurante cat sa nu te repeti 7 zile pe saptamana, dar, ca peste tot anumite locuri sunt preferate altora, ca de exemplu taverna unde mancam souvlaki -cel mai bun pe care l-am mancat eu in Grecia de 6 ani de cand ma tot plimb pe aici. barurile de pe malul marii nici nu le mai mentionez ca sunt cate vrei, numai timp si bani sa fie pentru toate.

Nu pot sa nu ma gandesc si sa nu rad pe sub mustata, fie vorba intre noi, cand imi aduc aminte de toti cei care ma speriau inainte de plecarea mea in Grecia: cat de naspa e acolo acum, ca da faliment, ca mori de foame ca mai stiu eu cate altele mi-a fost dat sa aud. Am tacut si am ignorat. Nu puteam sa le zic (sau poate ar fi trebuit) ca nu ma tine pe mine o criza in loc, cand dragostea ma cheama atat de tare:)
si am plecat si am dat nas in nas cu viata greceasca si cu criza. Ei bine sper doar ca si Romania sa o duca atat de greu si de rau cat o duc grecii pe timp de faliment. Lumea aici isi vede in continuare de treaba, cei care munceau si isi vedeau de lungul nasului in ceea ce priveste cheltuielile se descurca si acum. Bineinteles e mai greu pt cei care luau totul pe datorii si de fapt nu aveau de unde plati. Atat. In rest, in continuarea grecii ies in fiecare zi, de 2 ori pe zi, cel putin, la cafea iar seara la cina.

Exista si aici parti mai putin frumoase, sau faptul ca trebuie sa muncesti mai mult pentru bani mai putin insa pana la urma ce conteaza cel mai mult in viata sa te umpli de bani si sa mori cu ei ingropati? sau sa te bucuri de atat cat ai cu toata inima si sa te bucuri de ceea ce iti ofera viata si oamenii din jur. Si sa nu uit, MAREA. Atat de frumoasa si atat de diferita de fiecare data. Marea aici face parte din cadrul fiecarei familii. Catelul si purcelul si copii si bunicii se duc obligatoriu sa faca baie, zilnic, daca le permite timpul si vremea, si se intrec in numarul de bai facute. Eu aici vorbesc din perspectiva vietii de la tara, caci nu traiesc in Atena unde lucrurile normal, ca in orice capitala, stau un pic diferit. Viata la tara insa este minunata. Nici macar lucrul nu te poate obosi sau plictisi deoarece toate magazinele/birourile au program special. Aici totul este deschis de la ora 9 la ora 14, dupa care lumea merge la mare/mancare/somn (exact in ordinea asta). Dupa ora 18 se deschid din nou magazinele, pana pe la 21-22. Sa nu uitam de faptul ca luni dupa-masa si miercuri dupa -masa nu se mai deschide nimic ca doar trebuieste un pic de repauz...eh criza necriza, atata timp cat exista soare mare si dragoste, parca nici mancare nu mai trebe:))

Salutari de la malul marii...

Pregateli pregateli

A trecut si ultimul weekend petrecut acasa. Incerc sa imi adun capul si nu numai, sa vad ce pun in valiza care nu trebuie sa depaseasca 20 de kg. Grea decizie. Ce iei cu tine, dupa o viata petrecuta intr-un loc cand pleci sa iti traiesti viata in cu totul alt loc. Cutia cu amintiri e tot mai grea: poze, felicitari, suveniruri, cadouri dragi. Toate trebuie sa vina cu mine deoarece nu imi vad viata si casa fara ele in ea. Nu pot pleca fara cartile care mi-au tinut companie in lungile seri in care eram singura si visam la cum ar fi sa fie…CD-uri cu muzica si poze, dvd-uri cu filme, reviste de gatit…gablonturi, pentru ca toata lumea stie nu exist fara ele, haine pentru toate ocaziile, pantofi, sandale…si mi-e frica ca nu cumva sa uit ceva fara de care nu ma pot trezi dimineata…da stiu nu exista asa ceva, dar lasati-ma sa ma plang si eu cuiva:D…mai sunt 3 zile pana plec si deja simt dorul prietenelor si a mamei mele. Imi va fi greu fara ele dar asa cum se spune, revederea va fi mai dulce…iar in acelasi timp, si in aceeasi masura mor de nerabdare sa ajung langa iubirea mea, sa putem sa facem si noi toate cele pe care le face un cuplu normal….sa ne plimbam mana-n mana…

Sex and the city 2

Aseara am fost si eu cu prietenele la cinema. Nu obisnuiesc sa merg la film prea des (doar la cele 3D) pentru ca prefer sa vad filmele cocotata in pat insa acest film trebuie vazut pe un ecran mareee deoarece detaliile fac totul. Nu se putea sa ratez acest film, desi carcotasii si-au facut datoria si m-au pus la curent cu toate recenziile negative despre acest episod SATC2. Nu mi-a pasat, nici macar nu am citit caci stiu foarte bine ca nu este un film filosofic, nu este un film cu invataturi de viata, nu este un film care sa trezeasca intrebari fara raspuns. Este pur si simplu un film pentru femeile care iubesc barbatii frumosi si hainele frumoase. Si ohh daaa…am avut parte de amandoua din belsug! Mda, chiar si eu simt nevoia sa fiu superficiala uneori:D
Iar cand ai parte de toate acestea inconjurata de prietenele cele mai bune, nimic nu mai conteaza caci ai o seara perfecta!
Multumesc Ralu si Teo:D