Un an cum nu a mai fost altul

Am recitit primul post al acestui blog si nu imi vine sa cred ca a trecut déjà un an(aproape) de cand l-am scris. Incredibil cat de rapid se deruleaza viata noastra si din pacate noi inca ne batem capul si ne pierdem timpul cu lucruri inutile. Sau poate ele sunt cele care conteaza pentru noi si ne fac placere? Cine stie. Cert e, ca a trecut anul si citind lista mea de dorinte pe acest an pot spune ca sunt multumita. Chiar indraznesc sa spun, ca anul 2010 a avut in plan pentru mine ceva la care eu nici nu m-am gandit insa care m-a facut, in cele din urma, extrem de fericita. Se pare ca cineva acolo sus stie mai bine ce sa ne ofere si cand…pe langa dorintele noastre efemere si puerile.
Astfel spuneam eu ca vreau:
multa sanatate pentru mine si cei din jurul meu – Dumnezeu ne-a ocrotit de problem grave
sa fiu mai buna cu cei din jur – vreau sa cred ca am reusit insa e loc de mai bine
sa fiu mai putin repezita-adica mai cumpatata in reactii- aici…ce sa spun, de repezita tot repezita sunt
sa ma mut impreuna cu iubitul meu – asta da realizare
sa pun ceva banuti in pusculita - sa nu mai fiu fiica risipitoare'- cam greu…tot incerc, important e ca ma stradui si am deschis chiar si un cont pentru acest scop nobil. Bineinteles contul se goleste ori de cate ori ….e nevoie:D
un weekend in Italia – nu am reusit anul acesta
un weekend in Spania – nici aici nu am ajuns
sa citesc mai mult – nu stiu daca mai mult, dar la fel ca in ceilalti ani
sa incep sa invat o limba noua- am fost cam ocupata pentru asa ceva. Am inceput sa imi perfectionez insa limba greaca asa ca tot e ceva
sa merg in Corfu cu mami – in Corfu nu am ajuns, dar am fost pe Zakynthos..asa ca se pune
sa ajut cel putin o persoana nevoiasa – am facut ce am putut si pentru cine am putut
un inel cu diamant - mai mult sau mai putin veritabil:) – o da cu mult peste asteptari
sa ameliorez celulita-sa mananc mai sanatos si sa fac mai multa miscare – hmmmm, am si uitat de celulita  ..ca sa vezi cum te poti schimba intr-un an. Banuiesc ca e tot acolo ca doar nu o fi plecat in vacanta, insa chiar nu o mai vad. M-oi fi obisnuit cu ea…si ea cu mine :D
Si cel mai notabil lucru, demn de pus pe lista lui 2010, care a venit ca un soc instant, emotie mare, lacrimi…de frica, un zambet incert, o imbratisare calda si un ras din tot sufletul..exact in aceasta ordine, sarcina noastra. Fructul iubirii noastre. La 5 luni, am o burtica pe care o iubesc si care este iubita cum nu am crezut ca se poate:D

Si cam acestea au fost evenimentele importante din 2010. Una peste alta un an bun. Imi doresc ca 2011 sa fie cel putin la fel de bun. Sa avem sanatate cu totii si cu mai multa iubire, pentru ca asta este ceea ce conteaza cel mai mult intr-o viata de om. Nu avem nevoie nici de bogatii nemasurate nici de achizitii nenumarate…avem nevoie de caldura sufleteasca si avem nevoie de oameni care ne iubesc si pe care sa ii iubim la randul nostru. Asta este ceea ce va doresc eu de Anul Nou!!!!!

Zile onomastice la greci

Pentru cine nu stie, la greci ziua numelui este una din cele mai importante zile dintr-un an. Ei nu isi serbeaza ziua de nastere ca si la noi ci ziua numelui. Si poate este chiar mai frumos pentru ca nu isi amintesc in fiecare an cum trece timpul ci se bucura de numele pe care il poarta. Bineinteles toti grecii au un nume, cel putin, care se regaseste in calendarul ortodox. De fapt este foarte probabil ca intr-o familie sa fie cel putin doua trei persoane care poarta acelasi nume pentru ca numele se transmite de la bunic la nepot. Si pentru ca saptamana trecuta a fost Sf Petru si Pavel, am fost si noi la un Petru - Petros adica. Nu te invita nimeni insa este obligatia ta, daca te consideri un bun prieten, sa mergi cu o bautura/prajitura la cel sarbatorit. Petrul nostru, fiind mai in varsta, avea multi prieteni, asa ca ne-am trezit la un adevarat ospat. Aproximativ 50 de persoane stateau frumos la 2 mese mari in bucataria de vara, sub cerul liber. Nu stiu cum se face dar tot timpul la sindrofii de genul ajungem ultimii.Oi fi eu de vina, cu trusa mea de machiaj cu tot?! dar asta e, nu poti combina trei culori asa in 3 trei minute!! nu de alta dar aici lumea este fooarte atenta la detalii si sigur vei fi analizata din cap pana in picioare astfel ca fiecare amanunt trebuie sa fie bine pus la punct. Revenind la poveste, ajungem noi acolo, in timp ce lumea era la masa si ne urmarea atent din toate colturile. Trebuia sa salutam respectuos pe toata lumea, sa intrebam ce mai fac unii si altii, sa ne jucam cu vreun bebe care lua si el parte la ospat sau sa explicam la tanti bunicile cum ca ne-am logodit, ca sunt din Romania si uite asa, am ajuns la locurile noastre extenuati dar gata pregatiti pentru a ne arunca la bunatati. Pentru ca erau din plin: miel bineinteles cu lamaie, mousaka de vinete, cartofi cu carnita de porc si bineinteles salata greceasca cu feta si bine imbibata in ulei de masline. Dulciuri si fructe.
Cum bine stiti deja, stam intr-un orasel, unde obiceiurile si credintele vechi inca se tin si lumea chiar se ghideaza dupa ele. Am fost deocheata de bunici si des-deocheata (ca nu stiu cum sa ii spun altfel) ca nu cumva sa ma apuce durerea de cap. Tot pentru cine nu stie, deochiul este foarte raspandit pe aici. Daca esti deocheat, te doare capul si ai stari de somnolenta, adica casti cam mult. Si eu care credeam in tot acest timp ca sunt o somnoroasa, eram de fapt deocheata:)) nah noroc ca m-or dez-deocheat si pot trai linistita pana la urmatorul deochi:D
Astfel, mancata, bauta si deocheata am plecat acasa la culcarica. Cam asa arata o zi de sarbatoare la greci:)

Viata a la grecque

Azi se implinesc 2 saptamani de cand am aterizat pe taram grecesc. Nu stiam ce ma asteapta si cum va fi. Stiam doar ca ma asteapta dragostea mea si mi-a fost de ajuns sa iau decizia de a pleca din tara mea. Au trecut 2 saptamani si nu pot sa spun ca am de ce sa ma plang. Din potriva, asteptarile mi-au fost depasite. Iubitul meu stie ca sunt departe de casa mea si mama mea asa ca incearca cum poate mai bine sa umple golurile si sa imi faca mai usoara trecerea timpului pana cand va veni si mami in vizita. Viata in Grecia, din punctul meu de vedere, este mult mai frumoasa. Ori sunt eu subiectiva fiind aproape de iubirea mea ori chiar ceva se intampla aici. Cred ca totusi are de-a face cu aerul salin:D - briza marii care te loveste chiar si de la cativa km departare, soarele care dogoreste in mod placut sau mirosul de souvlaki care se pregateste in fiecare seara, una dintre ele sau toate trei ma fac sa ma simt euforica. Nu locuim in Atena, suntem cum s-ar spune la tara, intr-un oras de cam 4-5000 de locuitori. Putini dar suficienti. Incep deja sa cunosc pe tanti de la chiosc, pe tanti vecinile care stau in fiecare seara pe terasa si ne salutam respectuos, pe nenea pescaru care insista sa imi faca un peste mare intr-o seara, si bineinteles pe patronii de la terase care stiu deja ca trebuie sa imi aduca un bol cu chipsuri langa sucul meu de fiecare seara. Oamenii sunt calzi si deschisi, cel putin aparent. Mai mult, nici nu ma intereseaza. Pentru un oras mic, Andravida - pentru ca asa se numeste localitatea, are destule baruri si restaurante cat sa nu te repeti 7 zile pe saptamana, dar, ca peste tot anumite locuri sunt preferate altora, ca de exemplu taverna unde mancam souvlaki -cel mai bun pe care l-am mancat eu in Grecia de 6 ani de cand ma tot plimb pe aici. barurile de pe malul marii nici nu le mai mentionez ca sunt cate vrei, numai timp si bani sa fie pentru toate.

Nu pot sa nu ma gandesc si sa nu rad pe sub mustata, fie vorba intre noi, cand imi aduc aminte de toti cei care ma speriau inainte de plecarea mea in Grecia: cat de naspa e acolo acum, ca da faliment, ca mori de foame ca mai stiu eu cate altele mi-a fost dat sa aud. Am tacut si am ignorat. Nu puteam sa le zic (sau poate ar fi trebuit) ca nu ma tine pe mine o criza in loc, cand dragostea ma cheama atat de tare:)
si am plecat si am dat nas in nas cu viata greceasca si cu criza. Ei bine sper doar ca si Romania sa o duca atat de greu si de rau cat o duc grecii pe timp de faliment. Lumea aici isi vede in continuare de treaba, cei care munceau si isi vedeau de lungul nasului in ceea ce priveste cheltuielile se descurca si acum. Bineinteles e mai greu pt cei care luau totul pe datorii si de fapt nu aveau de unde plati. Atat. In rest, in continuarea grecii ies in fiecare zi, de 2 ori pe zi, cel putin, la cafea iar seara la cina.

Exista si aici parti mai putin frumoase, sau faptul ca trebuie sa muncesti mai mult pentru bani mai putin insa pana la urma ce conteaza cel mai mult in viata sa te umpli de bani si sa mori cu ei ingropati? sau sa te bucuri de atat cat ai cu toata inima si sa te bucuri de ceea ce iti ofera viata si oamenii din jur. Si sa nu uit, MAREA. Atat de frumoasa si atat de diferita de fiecare data. Marea aici face parte din cadrul fiecarei familii. Catelul si purcelul si copii si bunicii se duc obligatoriu sa faca baie, zilnic, daca le permite timpul si vremea, si se intrec in numarul de bai facute. Eu aici vorbesc din perspectiva vietii de la tara, caci nu traiesc in Atena unde lucrurile normal, ca in orice capitala, stau un pic diferit. Viata la tara insa este minunata. Nici macar lucrul nu te poate obosi sau plictisi deoarece toate magazinele/birourile au program special. Aici totul este deschis de la ora 9 la ora 14, dupa care lumea merge la mare/mancare/somn (exact in ordinea asta). Dupa ora 18 se deschid din nou magazinele, pana pe la 21-22. Sa nu uitam de faptul ca luni dupa-masa si miercuri dupa -masa nu se mai deschide nimic ca doar trebuieste un pic de repauz...eh criza necriza, atata timp cat exista soare mare si dragoste, parca nici mancare nu mai trebe:))

Salutari de la malul marii...

Pregateli pregateli

A trecut si ultimul weekend petrecut acasa. Incerc sa imi adun capul si nu numai, sa vad ce pun in valiza care nu trebuie sa depaseasca 20 de kg. Grea decizie. Ce iei cu tine, dupa o viata petrecuta intr-un loc cand pleci sa iti traiesti viata in cu totul alt loc. Cutia cu amintiri e tot mai grea: poze, felicitari, suveniruri, cadouri dragi. Toate trebuie sa vina cu mine deoarece nu imi vad viata si casa fara ele in ea. Nu pot pleca fara cartile care mi-au tinut companie in lungile seri in care eram singura si visam la cum ar fi sa fie…CD-uri cu muzica si poze, dvd-uri cu filme, reviste de gatit…gablonturi, pentru ca toata lumea stie nu exist fara ele, haine pentru toate ocaziile, pantofi, sandale…si mi-e frica ca nu cumva sa uit ceva fara de care nu ma pot trezi dimineata…da stiu nu exista asa ceva, dar lasati-ma sa ma plang si eu cuiva:D…mai sunt 3 zile pana plec si deja simt dorul prietenelor si a mamei mele. Imi va fi greu fara ele dar asa cum se spune, revederea va fi mai dulce…iar in acelasi timp, si in aceeasi masura mor de nerabdare sa ajung langa iubirea mea, sa putem sa facem si noi toate cele pe care le face un cuplu normal….sa ne plimbam mana-n mana…

Sex and the city 2

Aseara am fost si eu cu prietenele la cinema. Nu obisnuiesc sa merg la film prea des (doar la cele 3D) pentru ca prefer sa vad filmele cocotata in pat insa acest film trebuie vazut pe un ecran mareee deoarece detaliile fac totul. Nu se putea sa ratez acest film, desi carcotasii si-au facut datoria si m-au pus la curent cu toate recenziile negative despre acest episod SATC2. Nu mi-a pasat, nici macar nu am citit caci stiu foarte bine ca nu este un film filosofic, nu este un film cu invataturi de viata, nu este un film care sa trezeasca intrebari fara raspuns. Este pur si simplu un film pentru femeile care iubesc barbatii frumosi si hainele frumoase. Si ohh daaa…am avut parte de amandoua din belsug! Mda, chiar si eu simt nevoia sa fiu superficiala uneori:D
Iar cand ai parte de toate acestea inconjurata de prietenele cele mai bune, nimic nu mai conteaza caci ai o seara perfecta!
Multumesc Ralu si Teo:D

Vantul schimbarii

Vine un moment in viata fiecarui om cand realizezi ca viata asa cum o stiai pana acum ia sfarsit. Si totul are sa se schimbe. Un astfel de moment traiesc eu acum. Am visat acest moment, am planuit acest moment, mi l-am inchipuit si l-am anticipat. Acuma nu mai trebuie. El s-a intamplat, iar vartejul sentimentelor este destul de ametitor. Sunt fericita pana la cer si inapoi. Uimitor, mi-e si frica. Vreau si nu vreau. Abia astept schimbarea, dar in acelasi timp nu vreau sa se schimbe nimic. Vreau ca totul sa ramana exact asa cum este in clipa asta. De fapt, prin minte mi se deruleaza imagini de cand eram mica. Cand invatam sa inot la bazinul de la gradinita. Cand ma duceam sa o iau pe mami de la lucru. Cand mergeam cu mami la cumparaturi si ma enerva ca nu aveam gusturi comune. Cand o asteptam pe geam sa vina de la lucru. Cand veneam acasa cu cate un zece si aveam parte de un intreg festin, ca deh, e desteapta fata lu mama. Cum mergeam la intalniri si mami nu dormea pana nu auzea cheia in usa. Cum plangeam la vreo “tragedie” amoroasa. Cand am intrat la facultate. Cand am terminat facultatea. Cand am plecat in lumea larga prima data. Cand m-am angajat prima data.. Viata mea de pana acum.
Acum intorc pagina. Mi-am dat demisia. Si plec din nou, in lumea larga. De data asta din iubire. Caci ma pune pe drumuri iubirea asta. Iar pentru mine cel mai important este sa fiu fericita. Iar daca fericirea mea inseamna o alta tara si o alta comunitate, fie. Stiu ca voi trece si peste acest hop, doar ma vor sustine cele mai dragi persoane mie. Asa ca, ne vedem din Grecia, caci acolo ma duce iubirea...

Viata pe FF

Mi se pare mie sau viata a intrat pe fastforward? Si nu numai ca e pe FF dar parca e si pe banda negativa, in sens invers celui bun. As vrea macar un buton de pauza ca omenirea sa isi traga suflul, sa aiba putere sa mearga mai departe. Mi se ridica parul pe spate cand aud vorba aceea cum ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce. Caci suntem facuti sa ducem mult. In ultima luna nu stiu daca am auzit vreo stire pozitiva. Initial am incercat sa ignor, asa cum fac cu aproape tot ce nu ma afecteaza personal sau pe cei din jurul meu respectiv tara mea. Din pacate perimetrul se rastrange si efectele celor intamplate in lume ajung incet incet sa isi fac simtita prezenta sumbra in spatiul meu mic si personal. Daca pana acum am facut fata crizei economice cu brio ignorand-o, vorbind de la adapostul unui loc de munca sigur resemnata ca oricum nu pot schimba nimic, tragediile umane ce se deruleaza de ceva vreme incoace nu imi dau pace. Cutremure devastatoare au distrus viata milioanelor de oameni. Sute de mii de copii orfani mor de foame in timp ce eu stau frumos la caldurica in fata calculatorului si ma plang de viata grea. Femei kamikaze provoaca tragedii in mii de familii. Oameni sunt calcati pe trecerea de pietoni. Fete tinere se sinucid.
Acum o saptamana ma trezesc cu stirea ca Polonia a fost “decapitata” in urma unui accident aviatic. Adica un avion PREZIDENTIAL s-a prabusit. Avionul cel mai sigur dintr-o tara este scrum, impreuna cu 96 de personalitati poloneze, printre care si familia prezidentiala. Situatie cu atat mai dramatica cu cat toti acesti oameni si-au gasit sfarsitul exact in padurea in care si-au pierdut viata 22.000 de polonezi acum 70 de ani. Katyn, un loc blestemat cu siguranta….
Acum vreo luna a inceput sa se intensifice activitatea unui vulcan din Islanda. Eh, mare lucru. Undeva departe fumega un vulcan. Ei bine da, norul de cenusa a reusit sa puna stapanire pe toata Europa. 21 de tari au spatiul aerian inchis. Romania inclusiv. Nu pleaca si nu vine niciun avion. Oameni care nu ajung la lucru, oameni care nu isi vad copiii deoarece sunt prinsi pe cine stie ce aeroport. Oameni care nu mai pleaca in luna de miere pe insula exotica mult visata. Personalitati marcante din toata lumea care nu pot ajunge la inmormantarea familiei prezidentiale poloneze. Produse perisabile care nu mai ajung la destinatie, provocand pierderi uriase. Companii aeriene care se vor indrepta vertiginos spre faliment. In acelasi timp, agentiile feroviare se dezmortesc. Vagoane ce stateau frumos in bezna hambarelor isi urnesc rotile ruginite. Si toate nu ar fi atat de grave daca domnul Vulcan si-ar mai incetini activitatea…insa acest lucru se pare ca nu se intampla inca. Iar pe deasupra, se pare ca atunci cand acest vulcan are activitate, si cel de langa se pune in miscare, iar asta ar putea avea efecte chiar inimaginabile. Dar sa speram de bine…si la o saptamana mai buna.